Dimineața devreme, în capitala europeană București, mașina de gunoi mușcă pofticioasă din încrengătura de cabluri azvârlind câteva resturi menajere pe post de picături de salivă. Nu se vede foarte clar pe imaginea luată cu telefonul mobil, dar cel puțin două cabluri curg domol direct de pe bena (așa se spune ?) de gunoi. Domnul cu costum oranj se pregătește de o complexă operațiune de “dezencablurare” – probabil că le-a azvârlit cât colo. Noi să fim sănătoși:

Iată și “soluția”. Imaginea din stânga arată varianta pe care s-a mers după intervenția matinală a gunoierilor, s-a făcut un soi de încropeală cu iluminatul stradal peste care cabluri diverse (telefonie, cablu, rețea de cartier au ba) se încolăcesc ca și cum ar fi trecut omul-păianjen pe-acolo. Imaginea din dreapta este tot din centrul istoric al Bucureștiului și surprinde o lucrare în desfășurare; remarcați colacii de cabluri de pe stâlpul deja încărcat ca un pom de Crăciun, cu fire care pleacă în toate direcțiile. La urma urmei, vin sărbătorile:

Mai multe site-uri dau ca sigură ajungerea la un acord între Apple și FT în urma căruia iPhone va putea fi achiziționat [și] deblocat în magazinele autorizate din Hexagon, la un preț încă neprecizat [nimic concret în comunicatul oficial]. J’aime la Communaute Europeenne ? Uite cum vor intra unii “în legalitate”…

Imaginea nu are legătura foarte mare cu subiectul dar este funny – de pe phonefingers.com.

PS Tot la capitolul “vești bune” aș include și știrea că iPhone și iPod Touch vor beneficia de un SDK ce va permite programatorilor să realizeze/porteze aplicații native pe platforma oferită de Apple, în contrast cu ce se întâmplă astăzi când singurele aplicații sunt de tip web iar cei care vor să migreze aplicații native sunt nevoiți să “hăcuiască” softul telefonului respectiv al playerului mp3.

După cum toți cei interesați au aflat deja, s-a publicat topul BRAT de statistici de trafic in Internetul românesc. Surpriza vine probabil pentru toți proprietarii de site-uri care sperau că trafic.ro merge prost în sensul în care înregistrează mai puțini vizitatori decât în realitate și că BRAT va da rezultate mult mai “plăcute”. Ei bine, cifrele BRAT sunt în general mai mici mergând cam până 35% în minus, diferența fiind și mai mare în anumite cazuri. Asta arată două lucruri: că metricile de la trafic.ro nu erau chiar atât de proaste pe cum se zvonea și că metodologia de masură este diferită prin durata pe care se păstrează un cookie pentru identificarea unui “vizitator”. Pe BRAT durata este mai mare, diferența fiind de la o lună la o săptămână din câte știu eu. Este deci firesc ca site-urile cu mulți vizitatori care revin des (gen neogen) să aibă scăderi comparative mai mari pe BRAT față de trafic.ro decât site-uri precum Softpedia care fac mult trafic din căutările organice (vezi și discuția din comentariile de pe blogul lui Iulian Comănescu). Bănuiesc însă că dacă trafic ar adopta aceeași metodologie ca și BRAT, rezultatele lor ar fi un pic mai mici, mă bazez în această afirmație pe cifra de pagini vizualizate care din cele câteva verificări făcute de mine este în general mai mică decât la BRAT cu câteva procente. Nu am inteles rostul publicării site-urilor cu “n/a” dar deh probabil că este important pentru ei să spună că monitorizează cât mai multe site-uri …

Sunt plăcut surprins de faptul că aceste statistici BRAT sunt puse gratuit la dispoziția tuturor, cu atât mai mult cu cât din 2008, dacă am înțeles eu bine citatul directoarei BRAT din DailyBusiness, vor exista și statistici sociodemografice. Rămâne de văzut dacă și cât din acestea vor fi făcute publice.

Cum rămâne însă cu cei care acum câteva luni ieșeau din trafic.ro susținând că – vai – transparența datelor este prea deschisă concurenței iscoditoare și lipsită de scrupule ? Ei bine, dacă ești proprietar de site și blochezi în trafic.ro tot ce se poate bloca, oferi celor interesați aproape aceleași informații pe care le oferă și BRAT acum. Singura deosebire majoră este că datele BRAT nu sunt în timp real – atât. Dovadă că argumentele fabricate aiurea au viață scurtă, maxim 3-4 luni…

Ne-am lămurit, BRAT este un soi de trafic.ro cu abonament în schimbul căruia primești doza de credibilitate a unei instituții gestionată de mai mulți actori din piață, plus oarece statistici demografice prin 2008 care rămâne să vedem cât de relevante și utile sunt. Un fel de prima ligă pentru site-urile mari, iar micii jucători vor rămâne între ei la îngrămădeală pe site-uri gen trafic.ro.Ca fapt divers: cocktailul jucaushii + playfuls.com reapare pe trafic.ro, după isprava din mai cu banarea pe Google News. Estimez că traficul va fi undeva la 30% din cât aveau înainte de a ieși, adică aproximativ pe la nivelul din primăvara anului 2006, care sincer nu-i nici acela de aruncat. În ce privește pe soft32, după mica împleticeală din vară și-au revenit destul de repede dar nici că-i vedem in trafic.ro sau BRAT, oricum pe paginile lor văd numai Google Adsense și ceva bannere hostuite pe adjuggler deci bănuiesc că piața din .ro nu-i interesează prea tare. Deocamdată …

În seara zilei de 10 octombrie am asistat la o conferință unde nu am plătit o căciulă de bani, nu am cărat cărți de vizită prin buzunare, am chiulit mai multe reprize de câteva minuțele fără să se uite nimeni urât la mine, am vorbit la telefon ba chiar am și lucrat nițel la un proiect în timp ce prezentările se derulau. Este bineînțeles Flex Camp organizat de Adobe România, care are deja mai multe ecouri pe blogurile geekșilor și la care mi-am “asumat luxul” de a asista online, la un soi de “transmisie în direct” via Adobe Connect. Connect care m-a lăsat de vreo 2 ori fără sonor, dar poate era de vină UPC-ul și al lor mirobolant Internet prin cablu. Cum era și firesc, am aflat despre toate noile produse Adobe recent lansate, toate bune și frumoase dar Action Script [3, sau 4, sau x] “limbajul de programare al viitorului” ? Ne mai gândim.

Ok, una peste alta, prezentatori în vervă, subiecte interesante toate (minus pimpingul la Seesmic, come on), deși cel care mi-a plăcut cel mai tare [programare pentru SOA în Flex] [și care m-a convins să descarc IDE-ul de Flex 3 cu toate că la 3 zile după nici măcar nu am apucat să-l instalez] n-/a fost votat ca fiind cel mai anost. Asta e, nu toți știm ce-i bun în viață, spune un om o glumă bună și gata ne simțim obligați să dăm cu mouse-ul în dreptul prezentării

Ca și concluzie, cred că acești domni de la Adobe sunt hotărâși să aibă un cuvânt foarte solid de spus în dezvoltarea de aplicații Internet și mixte (cu componentă de desktop) în următorii ani (via Flex și Air), cum s-ar spune they’re on to something big. Sigur, este doar un început, mai e mult până departe și să nu uităm problema zic eu majoră pentru orice site scris în Flash/Flex care se adreseaza unui public generalist: indexarea conținutului de către Google (& alte motoare de căutare). știu că la Flex există soluția cu expunerea mxml spre roboți și s-a discutat fugitiv și la Wurbe 2 despre acest subiect. Dar, atâta vreme cât analizele motoarelor de cautare pun pondere mare pe semantica tipică de HTML (headere, liste, tabele, labeluri) între 2 site-uri cu același conținut, unul scris în HTML și celălalt în Flex (chiar și cu inserții pe alocuri de HTML pour la bonne bouche), primul va fi plasat mult mai bine la căutări. Aceasta, mai ales dacă este optimizat cu grijă, lucru care deja a devenit elementar în HTML. Evident, site-ul pe Flex în cele mai multe cazuri fiind mult mai dinamic și mai plăcut vizual. Ei, dacă totul ar fi ușor și banal probabil că adobiștii s-ar plictisi cumplit. Dan Crow de la Google zicea un basm despre indexarea Flash, dar faza era prin martie și cum până acum este tot niet am senzația că acest subiect nu constituie o prioritate pentru firma din Mountain View. Că tot vorbim de Google, a stat cu noi pe gard la spart semințe și Vivi, care a pus niște întrebări … incomode via Connect. Cred că incomode. Până la urmă, se pare că i-a plăcut și lui Flex Camp.

UPDATE: “ce dr* este Flexul ?” mă întreabă pe mail un amic mai puțin tehnic. Ok, Flex este de fapt o tehnologie acompaniată de un mediu de programare pentru a realiza site-uri interactive scrise în Flash. Da, acel Flash în care sunt făcute tot soiul de filmulețe, jocuri și [nu în ultimul rând] reclame enervante care îți acoperă uneori tot ecranul. Acel Flash în care vezi filmele de pe YouTube sau Trilu. Nu-s eu de vină că nu explic ci tu că ai citit în ciuda avertismentului din titlu.

Începând de azi, aplicația disponibilă în versiune gratuită GoogleEarth integrează filme de pe YouTube poziționate pe hartă cu ajutorul opțiunii “Map” din YouTube.

În România grosul sunt situate în București unde majoritatea clipurilor sunt de pe la concerte dar mă aștept ca încet-încet în zonele turistice să apară tot soiul de filme, ceea ce va fi excelent pentru planificarea unui concediu. Nu spun că Google sunt primii care fac acest lucru, doar că o fac bine. Asta-mi amintește de o povestire din vara care tocmai a trecut a unui amic care a găsit o plajă aparent goală pe litoralul românesc … uitându-se pe Google Earth. Ajuns la fața locului pilotat de un aparat de navigare GPS în care introdusese coordonatele – ei bine – era plaja de la Corbu, una din zonele încă [relativ] neinvadate de pe litoralul românesc de care el habar nu avea.

Cum ar fi ca la vară să vezi pe Google Earth imagini și filme din zona unde plănuiești să te duci, și nu cele oficiale oferite de agenție ci clipuri reale filmate de turiști în camera hotelului, pe plajă, în stațiune ? Desigur,rămâne de văzut cum distingem conținutul util de gunoaie (obscenități & co) care nu vor întârzia să fie postate în număr foarte mare conform obiceiurilor de pe la noi.

La distanță de mai puțin de 24 de ore, 2 comunicate de presă pe același site. În primul comunicat, MarketOnline se mândrește că vinde iPhone (crăckuit, la preț triplu) în al doilea Emag se mândrește că nu vinde iPhone pentru că nu sunt aduse pe canalul oficial și intră la categoria “piața neagră”. Povestea capătă o alură de comedie absurdă, cu reprezentații IRIS importator Apple care declară că “Garantia oferita de cei care comercializeaza iPhone in acest fel nu este garantia Apple. De asemenea, in acordul de licenta existent pe orice terminal iPhone se specifica faptul ca orice interventie hardware sau software asupra aparatului duce la pierderea garantiei. In aceste conditii nu vad cum ar putea oferi garantie cineva“. Ceea ce ei omită să spună este că pierderea garanției este la Apple, care oricum nu oferă acum așa ceva în România, așadar crăckuit-necrăckuit, oricum ai da-o oricum ai întoarce-o, singura garanție este la magazinul care vine produsul în România și nicăieri altundeva.

Dacă telefoanele sunt cumpărate legal (cu factură) și introduse legal în țară (TVA și accize plătite dacă sunt aduse din State sau nimic din comunitate), chiar nu văd unde este problema. Ah, că trebuie să spargi firmware-ul ca să-l poți utiliza în rețelele românești de telefonie mobilă, ocazie cu care pierzi o garanție pe care oricum NU O AVEAI. Vai ce perspectivă cumplită. Aș putea să pun pariu că primele 100 de bucăți s-au dat deja…

UPDATE: Reg Hardware semnalează că există o cale de a anula limitările impuse de firmware-ul 1.1.1 de la Apple. Există chiar și oferte comerciale de “unbricking” … iată cum încăpățânarea lui Apple dă naștere la mici afaceri de nișă destul de înfloritoare. Poate că Steve Jobs vrea doar să încurajeze creativitatea și inițiativa privată.

Download de aici, fără verificare de licență de XP. Aleluia ! vor spune amicii noștri cu sistemul de operare instalat din surse mai puțin oficiale și desigur mult mai ieftine. Aceștia constituie 35% din baza instalată de Windows XP, după estimările Microsoft la nivel mondial, in România procentajul fiind fără îndoială substanțial mai mare. Rușinică să vă fie, dar până vi se descarcă vă propun să reflectăm domol, ca de vineri după amiază, asupra câtorva elemente din politica Microsoft din ultima vreme…

Carevasăzică, avem IE 7 moca, avem Zune 2 utilizabil și muzică fără DRM, avem XP oferit gratuit tuturor celor care nu agreează Vista, ce surprize ne mai așteaptă ? Parcă văd Microsoft transformat într-un gigant blând și pufos, care ne ia delicat în lăbuța lui moale …

Hmmm.

… s-au întâmplat câteva lucruri interesante pe Internet:

• Joost a intrat în public beta și permite oricui să vadă “care-i faza” cu televiziunea pe Internet sau cum i-or spune ei mai nou, dați fugă la înscrieri și să vedem cât durează să vă plictisiți (mie mi-a luat cam 20 de minute).
• Microsoft lansează Office Live Workspace care nu este transpunerea pe Internet a suitei Office așa cum a înțeles presa românească, ci doar un set de servicii online [stocare la distanță, partajare, protecție, backup] adăugate suitei Office într-un site colaborativ. Ca dovadă, nu se poate crea un document direct în OLW ci ai nevoie de Word instalat pe PC. QED.
• Poate că pentru o suită Office full Internet de la Microsoft mai avem de așteptat nițel dar un jucător absolut inedit îți face apariția pe scena aplicațiilor online: Adobe. Tocmai s-a anunțat la MAX 2007 achiziția firmei Virtual Ubiquity, care produce un procesor de text online numit Buzzword. Ce este inedit la Buzzword este că funcționează pe platforma Adobe AIR deci practic interfața softulețului este scrisă în Flash. Teoretic ar trebui să fie mult mai arătos și mai “prietenos” decât ce ne oferă competiția bazată pe JavaScript. Rămâne să vedem cum va arăta versiunea beta odată lansată. [Aștept comentariile acide care să-mi spună că este doar publicitate la Flex și putea să-l cheme Mitică în loc de Buzzword]. Iată și-o captură de Buzzword:

• Yahoo lansează noua interfață “search assist” la motorul de căutare, care se inspiră izbitor din Google Suggest. Ar fi și ceva schimbări sub capotă, dar asta rămâne de văzut.
• Bill Gates în istorie se numește concursul lansat de Gizmodo și unele dintre imagini sunt “incredibil de realiste”:

A fost Wurbe no.2, ocazie cu care aproximativ 60 de oameni din lumea programării web am asistat la 5 prezentări și 6 lightning talks, într-o sală asigurată de Adobe România care nu numai că au pus la dispoziție spațiul, legătura Wifi, proiectorul și niscaiva racoritoare, dar și-au făcut o superimagine în randul participanților aducând la un moment dat un număr exagerat de mare de pizze calde. Smart move, probabil că există și alte firme care să încerce să capitalizeze acest gen de întâlniri. De fapt sper că mai exista și alte firme cu o cultură similară, altfel o comunitate non-profit de genul Wurbe va fi “condamnată” să-și facă veacul prin localuri, la bere și discuții. Ceea ce nu este neapărat un punct negativ, ar zice unii. Oricum, pragmatic vorbind, decât să se dea bani grei pe un advertorial sau un ditai anunțul de angajare de o pagină într-un ziar de mare tiraj pe care oamenii de profil, în special cei buni care sunt inundați de proiecte nu au timp să-l răsfoiască decât dacă sunt în concediu: mai bine iei niște sucuri și pui la dispozitia geekșilor o sală și un proiector, într-o seară. Asta înseamnă PR deștept și bine focalizat.

Pentru că prezentările vor fi în mod sigur menționate și de alte bloguri ba chiar mă aștept să fie publicate integral, nu am să intru foarte tare în detalii. Per total, am fost foarte plăcut surprins de calitatea materialelor, desigur raportat la așteptările pe care le aveam – nu a fost de nivelul unei conferințe “adevărate” dar nu acesta era scopul. Wurbe a demonstrat că există oameni în IT-ul bucureștean care știu și vor să facă schimb de idei, au o mentalitate deschisă spre tehnologii noi pe care nu le vor aplica neapărat mâine la job dar care le pot deschide drumuri pe viitor.

Este greu să prezinți ceva în fața unui public de câteva zeci de persoane. Este și mai dificil să prezinți un subiect tehnic. Este încă și mai complicat să-l prezinți într-o manieră interesantă. Unora le-a reușit cu brio, altora poate mai puțin dar nu este un motiv de descurajare. Îmi amintesc de prima mea prezentare în fața unui public la o conferință, care a durat de 2 ori mai mult decât timpul alocat și a inclus un număr exasperant de slide-uri, dintre care jumătate cu formule – ei bine, debutul meu a fost de 10 ori mai plictisitor și mai sec decat orice s-a discutat la Wurbe. Un exemplu interesant a fost Aurelian Oancea care a venit relaxat, fără nici un slide, a pus o bucată de cod Ruby pe ecran și a spus o istorie scurtă dar frumoasă – a fost perfect. Cam în același spirit a fost și Alex Brie. Cristi Balan aka “chelu” practic a lansat un nou produs/tool (giston) în direct la Wurbe, lucru care a fost super și sper să se repete și la alte întâlniri, ideal cu alte personaje și cu alte tehnologii. Interesant ar fi la aceste întâlniri să-și prezinte autorii proiectele personale web (dar site-uri web 2.0, idei originale nu vraja mării). Sunt inițiative individuale de care altfel nu ar auzi nimeni pentru că un freelancer nu are banii de publicitate ai unei firme de profil și Wurbe a ajuns/va ajunge un fenomen suficient de cunoscut încât să ofere expunerea necesară. Dar pentru că mulți oameni din comunitate sunt angajați pe la diferite firme pe care nu le reprezintă musai, iar freelancingul este încă o oaie neagră în România (în anumite cazuri nu fără motiv) cred că sunt un pic nerealist.

Alte lucruri punctuale:

• Andrei Maxim a învățat the hard way că simpla menționare a numelui Microsoft într-o conferință nesponsorizată de Microsoft stârnește o oarecare rumoare, iar prezentarea elogioasă a unui standard Microsoft iscă discuții încinse și de amploare care cred c-ar mai fi continuat îndelung dacă nu am fi fost moderați de mister “evilchelu”.
• destul de puțini din cei prezenți lucrează pe software și aplicații legacy, mulți fac proiecte de la zero ceea ce le oferă un confort de dezvoltare incredibil, sau poate softiștii care fac extindere si mentenanță la aplicații existente și stufoase au fost prea ocupați ca să mențină site-urile în viață si nu au avut timp de Wurbe.
• da, Alex Popescu este acel Alex Popescu [TestNG, InfoQ, Magnolia, Webwork] pe care îl știam de pe vremea când eram “java-ist”, sper că nu s-a obișnuit cu prezentări la conferințe pe bani, business class și hoteluri de 4 stele și mai poate/vrea să ne arate câteva slide-uri contra unei alune, o cola și oleacă de faimă în comunitatea locală. Studiul de caz InfoQ.com, designing for testability, oricare din aceste subiecte ar merita.
• există o corelație foarte intrigantă între numărul de dezvoltatori Ruby prezenți într-o sală și numărul de iMac-uri pe care le vei vedea defilând.
• posesorii de iMac-uri trebuie musai să stea în primele rânduri, altfel nu dă bine.
• [alertă tehnică, săriți acest paragraf] apropos de RFSDS … am găsit o solușie la automatizarea SSH-ului de pe Windows, cu Python, trebuie instalat binarul de pycrypto de pe voidspace si paramiko pentru pilotare. Codul este mai “verbos” decât în Ruby, dar merge. Nu am nevoie de cygwin și diferite wrappere mai mult sau mai puțin fiabile iar cârpeala pe care o făcusem cu MacroMaker (mea culpa, the horror, the pain) o pot arunca liniștit la gunoi. După ce o rescriu. Adică … poate anul acesta. Sau în 2008.
• sunt cam tufă la CSS.
• n-o să mă convingeți cu Ruby.

Pentru următoarea tură de prezentări, dac-om avea sală, promit să pun osul la treabă și să pregătesc și eu ceva. Probabil o țârucă de scalabilitate, caching, cum sa faci herghelie dintr-o colecție de servere obosite. Cam plictiseală, dar trebuie să le ofer oamenilor ocazia să se răzbune și să-mi pună și ei mie întrebări incomode, la rândul lor.

Să nu ramân dator, am promis cuiva Ballmer’s Peak (xkcd):

Să aveți o seară bună.