Google investește în energia alternativă, anunță un comunicat de presă. Banii câștigați din afacerea online se reîntorc “în lumea reală” sub formă de finanțări (zeci de milioane USD doar în 2008) pentru cercetare la firme specializate în energie solară și eoliană. Scopul final este ca prețul energiei solare și/sau eoliene să ajungă sub cel al energiei obținute din cărbune. Chiar și numai prin prisma consumurilor masive de electricitate în centrele sale de date aflate în expansiune, Google prevede profitabilitate înzecită a investițiilor făcute. Poate chiar să se lanseze în construcția de centrale electrice. Ar fi interesant. Ce mai urmează ? Producția de autoturisme, fmcg, imobiliare ? Setea de creștere și diversificare a celor de la Google pare să fie întrecută doar de vistieria lor extrem de vastă.

Conform The Register, playerul video al BBC iPlayer a costat în jur de 6.3 milioane € și s-a dezvoltat vreme de ani de zile. Tot chinul, pentru a ajunge un biet serviciu de download de fișiere video protejate cu DRM disponibil doar în Marea Britanie. În acest timp, nenumărate inițiative de televiziune online și de streaming s-au concretizat pe Internet, dar BBC iPlayer și-a continuat neabătut marșul funebru prin muzeul proiectelor software dezastruoase. Cineva să-i tragă odată un glonte în cap ca să nu se mai chinuie …

Dacă Microsoft ezită să lanseze un Office cu adevărat online, o face co-creatorul Hotmail Sabeer Bhatia printr-un serviciu numit Live Documents, anunță ZDNet. Live Documents se bazează pe componente specializate pentru Office care fac posibilă partajarea documentelor online și editarea lor de oriunde, fie că ai Office instalat fie că vrei să o faci dintr-un simplu browser. ținta finală fiind debarasarea totală de suita celor de la Microsoft. Sau, după caz, achiziția pe o sumă încă și mai suculentă decât cei 400 de milioane USD încasați pe Hotmail. Nu degeaba serviciul se numește Live Documents. Probabil vrea să-i scutească de o rebrandare costisitoare… Ceva orgolii însă tot vor fi zgâriate de faptul că Sabeer a ales să folosească Adobe Flex pentru a-și coda softurile de editare de documente și de foi de calcul. Silverlight ? Deocamdată bun doar pentru modificări de Halo 3.

Tot de la Microsoft ne mai vine o veste bună. Outlook 2007 nu va mai folosi Internet Explorer pentru afișarea emailurilor HTML, ci motorul ciuntit de randare din Microsoft Office. Din motive de securitate, zice-se. Ne înapoiem 5 ani în trecut zice David Greiner care deplânge faptul că emailurile și variatele newsletter-uri vor deveni brusc mai fade. Hei: există soluții. Faceți ca mine, mergeți masiv pe mod text. Ori, renunțați la Outlook. Sau, ambele. Oricum, cine mai folosește emailul în ziua de azi ? E plin de spam, mai bine stăm călare pe Twitter. Sau pe Pownce. Ori pe Facebook. Găsim noi o chestie să ne întrerupă din muncă o dată la 2-3 minute, c-așa-i modern. Work 2.0, baby !

Nu renunțați încă la citit, ultima știre e și cea mai tare. Auziți pe cineva plângându-se despre un șef idiot ? Asta nu spune lucruri bune despre cel care critică. Susține scriitorul John Hoover, autor al cărții “How to work for an idiot”. În articolul publicat pe Canoe John dă ca sigură o statistică din care reiese că șefii incompetenți se înconjoară de subalterni asemenea lor sau chiar mai slab pregătiți, de frica pierderii postului. Acum îmi dau seama. Toți șefii și clienții mei sunt deștepți … ceva de speriat.

Am zis.

Nu mai este un secret pentru nimeni că s-a relansat Hotnews și că – în ciuda structurării mai bune a informației pe site și a unui layout mai modern – ziua de azi nu a fost chiar un succes. Este lunea după referendum când logic ar fi fost ca lumea să fie călare pe Hotnews însă conform trafic.ro vizitatorii au fost cu 10% mai puțini decât acum o săptămână. Site-ul a avut ore bune în care a mers prost și motivele cred că au fost două:

• “Lansarea la apă” după o perioadă de testare insuficientă, în special pe partea de capacitate. N-aș putea spune că nu îi înțeleg: sincer vorbind, cine lucrează în IT și poate să jure că nu a lansat niciodată un produs “cu risc” sub presiunea unui deadline ?
• Dimensionarea insuficientă a conexiunii Internet. Noile pagini sunt mai “bogate” decât cele de pe vechea versiune: mai multe imagini, cod, Javascript, CSS-uri. Lucru care probabil că s-a reflectat într-un trafic substanțial mai mare care le-a gâtuit conexiunea. M-am conectat la un moment dat de pe extern (un datacenter din Germania) și mergea absolut mizer.

Ambele aspecte sunt corectabile rapid. și afirm acest lucru în condițiile în care, spre deosebire de alții care și-au dat cu părerea pe diferite bloguri, eu am văzut aplicația funcționând încă de mai de mult timp și știu și câteva lucruri despre arhitectura acesteia. Chiar dacă nu am fost implicat direct în implementarea propriu-zisă.

Am citit comentariile de pe blogurile lui Orlando și Alex apropos de noul Hotnews. Lumea pare oripilată de cifra de 100.000 EUR care este vehiculată ca și cost al platformei. Se propun alternative “mai bune” începând de la Joomla și terminând cu Django. Ambele variante, greșite. Joomla poate fi o idee ok pentru site-uri de trafic mic și mediu, dar investiția crește rapid atunci când trebuie să scalezi cu zeci de mii de utilizatori pe zi pentru că trebuie să te apuci să modifici frameworkul destul de slab la capitolul scalabilitate; ocazie trebuie să intri pe cod scris de [mulți] alții – noroc bun și cale lungă. Django este o idee interesantă, dar să fim realiști – oameni capabili să facă în Django un site complex scalabil la 100.000 de utilizatori/zi probabil că sunt vreo 5 în România: din care doi sunt prea ocupați, doi îți fac dosarul de Canada/Australia și ultimul nu lucrează la proiecte al căror nume începe cu “H”. Or something. Trebuie să te mai uiți un pic și pe piața muncii înainte de a te arunca viteaz la o nouă tehnologie.

În opinia mea, banii aceștia au plătit două lucruri. Primul este încrederea. Cei de la Hotnews au lucrat cu o firmă cu oameni pe care îi cunoșteau și în care au avut încredere, cu o tehnologie în care au avut încredere. Pentru ei este un proiect mult prea important ca să-și asume riscuri la alegerile esențiale, așa că o parte din bani i-au folosit ca să cumpere … liniște sufletească. Poate că ieșea de 10 ori mai ieftin și mai rapid dacă era făcut în RoR, sau în LISP. Poate. Dar cine are timp și curaj să facă experimente radicale atunci când ai un singur produs, vital, de conceput ?

Al doilea lucru, mai important, pe care Hotnews-ul l-a cumpărat este eficiența muncii redactorilor. Ceea ce văd vizitatorii site-ului în browser este de departe partea cea mai puțin complexă a aplicației. Acesta este un simplu template care se poate modifica în orice moment cu ușurință. Cu un designer foarte harnic, site-ul ar putea arăta în fiecare zi altfel fără intervenția programatorilor. Adevăratul motor este “scula” de scris articole din spate, ce permite conceperea unui material complex, cu imagini redimensionate/cropuite, galerie, referințe, formatare complexă și alte dichisuri de către o persoană atehnică pentru care HTML poate să fie un nume de detergent sau o marcă de trotinete. Este foarte important, într-o Românie în care forța de muncă este din ce în ce mai scumpă și mai pretențioasă, să mărești productivitatea muncind mai eficient cu ustensile inteligente și nu angajând și “trăinuind” în neștire armate de oameni pentru a putea produce mai mult conținut.

Întrebarea serii este de fapt câte site-uri anexe/de nișă vor lansa cei de la Hotnews pe aceeași platformă, “amortizând” astfel dezvoltarea ?

În ceea ce mă privește, singurul bug cu adevărat deranjant este că blogul meu a dispărut de pe secțiunea relevantă. Adică, sper că este un bug

M-am întors dintr-un soi de weekend prelungit peste hotare, pretextul a fost că mergem să vedem un furnizor cu toată echipa de management de la clientul pentru care lucrez acum, rezultatul a fost că am fost lăsați de capul nostru și ne-am distrat impecabil. Hai să vedem cine ghicește orașul după acoperișuri:

Poza este doar redusă ca dimensiuni, vă jur că nu m-am atins de culori … scuzați aptitudinile fotografice mediocre și S3-ul destul de obosit. Am și-o imagine ceva mai reușită făcută noaptea târziu cu un timp de expunere monstruos de 15 secunde (am avut noroc că la ora 03:30 nu prea trec mașini și cuplul din stânga fântânii a stat relativ nemișcat):

Evident, în weekendul următor o mică parte din susnumita echipă plus al dumneavoastră umil subsemnat vor “servi” un all-nighter (doar unul, sper) pentru instalarea și migrarea unor aplicații. Pornesc de la premisa optimistă că voi recupera întârzierea pe care am reușit cu grație s-o acumulez chiar de luni.

Cine spune că viața de IT-ist nu este palpitantă ?

The IT Room este un serial lejer amuzant, sponsorizat de către Dell și distribuit exclusiv pe Internet, cu episoadele inspirate – zice-se – din întâmplări reale. Muzica de generic/stil/prezentare sunt parodiate după serialul de mare succes Heroes de pe NBC, iar personajele ilustrează sublim diversitatea angajaților din IT: un indian, un pitic domn de statură mică, un wanabee consultant aproape de pensie și o blondă. Ah, apare și o maimuță într-un episod. Da, știu… IT Room se înscrie în tendința de a prezenta oamenii cu joburi tehnice ca pe un soi de hibrizi între un robot asocial și un clovn retardat. Nu cred că am văzut un singur film, fie el hollywoodian au ba, în care oamenii care se pricep la computere să nu manifeste vizibil tot soiul de probleme psihice și de relaționare socială. Sincer să fiu mie nu mi se pare, dar probabil că privind sistemul din interior nu-mi dau seama că de fapt toți suntem duși cu pluta rău de tot.

Si vorbind de sărit de pe fix, Household Hacker este un blog recent înființat aparținând de publicația online The Onion (hm, hm) care prezintă tot soiul de bricolaje interesante și la îndemâna tuturor. Iată de exemplu (util!) de cum sa interceptezi convorbirile GSM cu o telecomandă, un microfon și un bol metalic:

Tot soiul de “rețete” originale, profesionist realizate, sunt publicate pe HH și evident că toate funcționează impecabil. De exemplu, eu în această seară mi-am încărcat playerul MP3 folosind o ceapă și două cești de IceTea (n-am avut Gatorade). Am remarcat că aceast “hack” a fost preluat cu entuziasm de mai multe site-uri și blogulețe de știri românești. Bravo, fraților ! Dați-o și pe cea cu televizorul care merge pe o baterie AAA, e bună, poate ajunge și pe la jurnalele de știri TV …

Baratunde Thurston este un personaj foarte interesant. Acest domn de culoare este absolvent de Harvard, comic (în sketchuri și stand-ups), autorul unor cărți corozive despre politica și mass-media din America, blogger și jurnalist freelance – toate în același timp. În plus, a avut tupeul să se “ia de Apple” pe blogul lui, ceea ce a culminat cu următoarea pseudo-prezentare care pe mine unul m-a făcut să râd în hohote la o oră absolut nepotrivită:

PS: da, “e veche”, știu.

Un cititor (Gheorghe D.) îmi scrie o relatare interesantă de la Midwest Information Security Forum, conferință desfășurată recent la Chicago unde românații noștri fură iar la loc de cinste. “Printre alte informatii“, imi scrie el, “atunci cand a venit vorba despre data leaks s-a dat ca exemplu mafia romaneasca si nevoia de protectie impotriva atacurilor IT ce vin din Romania“. Nu ne-om ridica noi la nivelul RBN (Russian Business Network) suspectați (printre altele) că ar sta în spatele Storm Worm, dar ceva valuri tot facem. și în situații de acest gen nu mai putem spune că sunt rromii care ne fac de rușine …

Tot la capitolul “cât de sigur este serverul tău” am notat întâmplarea de acum două zile când mai multe site-uri (inclusiv celebrele 37signals, GigaOM, WebmasterWorld) au fost scoase din funcțiune de … un camion care a intrat într-un transformator de putere ce-a explodat. Explozia a provocat pană pe o parte din rețeaua electrică a orașului Dallas, inclusiv un datacenter al furnizorului de servicii Internet Rackspace. De aici și până la căderea mai multor site-uri nu a mai fost nevoie decât de o succesiune de evenimente nefericite, așa cum precizează Rackspace. Sunt sigur că toți clienții afectați au apreciat explicatia elegantă.

O interesantă îmbinare între furt de date și intervenție fizică au putut constata clienții datacenterului CI Host, din Chicago (culmea ironiei ?). Conform The Register, cel puțin două persoane mascate au penetrat incinta tăind cu flexul pereții ranforsați, au electrocutat cu un taser paznicul de noapte, după care l-au lovit cu un obiect contondent. Nu au uitat la plecare să ia cu ei 30 de servere, toate Dell. Or fi fani. Interesant de notat este că spargerea este a patra din ultimii doi ani, la CI Host. Cred că paznicul lor de noapte are un spor de risc foarte serios ca să o încaseze năpraznic cam o dată la 6 luni. The Register nu precizează dacă era vorba de o bandă de spărgători români … caz în care serverele nu vor întârzia să apară pe okazii.

și dacă tot vorbim de căderi de servere/rețele, este cazul să anunțăm trecerea la etapa superioară în București. Dacă ați resimțit neplăcut penele de curent în centru din ultimele 4-5 luni datorate “ameliorărilor” stradale de tot felul, aflați că a fost partea ușoară: parfum, briza mării, pisofcheic. Distracția deabia acum începe odată cu proiectul faraonic NetCity, care printre altele îți propune să taie toate cablurile suspendate haotic pe stâlpii mândrei noastre capitale. Ca orice lucrare de mare amploare de la noi, sunt convins că și aceasta se va efectua lin, planificat, cu zero căderi și zero probleme. Ura !

Versiunea preliminară a platformei de software pentru telefoane mobile Android se găsește la dispoziția doritorilor, descărcabilă pentru una din platformele Windows, Linux i386 sau Mac OS X Intel. După cum mă așteptam, SDK-ul este scris in Java și însoțit de un modul pentru dezvoltare pe Eclipse, IDE-ul preferat al celor de la Google (și în general al tuturor celor care nu sunt legați la mâini cu cătușele de catifea fabricate de Microsoft). Browserul este pe bază de WebKit v522+ (cum bine presupunea Andrei în comentarii la precedentul meu articol), iar emulatorul reacționează la click pe ecran deci înglobează funcționalitate de ecran tactil. Culmea ironiei, YouTube nu funcționează : versiunea mobilă provoacă o eroare iar cea fully-fledged mă trimite la site-ul Adobe care mă servește naiv cu package-ul de Flash pentru Linux x86 (probabil citind semnătura browserului unde apare cuvântul “Linux”). CSS-ul este implementat la un minim decent, dar JavaScript-ul nu prea – de exemplu, Google Mail (versiunea full) nu poate fi folosit. O grijă deosebită pare să fi acordat Google graficii, începând cu o bogată colecție de widgets (componente) de tot soiul și culminând cu suport pentru accelerare 3D cu o mini-implementare de OpenGL (umblă vorba că ar exista deja o versiune de Quake pe Android, dar eu nu am găsit-o). Kernelul este un Linux, iar aplicațiile sunt Java pe o mașină virtuală botezată Dalvik (numele unui sătuc din Islanda ?) – asemănările cu Java Mobile Edition sunt în general intâmplătoare, iar sistemul de ferestre și widgeturi nu are nici o treabă cu awt/swing sau swt. Reamintesc că Sun nu face parte din Open Handset Alliance…

Pentru a motiva dezvoltatorii ca să dedice timp platformei Android înainte ca telefoanele mobile să apară efectiv – deci înainte ca posibilitățile reale de monetizare să existe – Google pune la bătaie 10 milioane de dolari sub forma a 70 de premii în bani având valori între 25.000 și 275.000 de dolari. Asta ar trebui să creeze oarece entuziasm – este un buget de 100 de ori mai mare decât alocă de obicei Nokia pentru concursurile de creașie de aplicații pe Symbian. Cine nu ar pune la bătaie câteva … seri, weekenduri … până prin martie 2008, ca să înfulece o parte din plăcintă ? Asta, ca să nu mai pomenesc de firmele specializate în dezvoltarea de softuri pentru telefoane, pentru care un astfel de premiu ar fi o excelentă ocazie de a-și mai face nițel PR de calitate.

În ceea ce mă privește, premiile sunt poate cam greu de atins la cât timp am eu disponibil ca să dedic și la experiența mea mai mult decât sumară în aplicații pe telefonul mobil, dar măcar în următoarele câteva ore știu cu ce mă joc … ei bine cu codul, pentru că Android la ora actuală nu oferă alte aplicații în afară de un browser destul de timid, demult fumatul GoogleMaps, o agendă și un log de convorbiri extrasimplu. Forăa Androidului stă deocamdată în potențialul său de platformă deschisă și în portofelul bine burdușit.

Primele mobile compatibile vor apare teoretic în vara lui 2008.

… s-au întamplat multe lucruri interesante și pe ale noastre meleaguri [îmi reproșa un cititor că aduc numai subiecte importate de la imperialiști]. În ordine oarecum cronologică:

• s-a wurbit pe 5 noiembrie într-un cadru ceva mai puțin organizat, ediția a 3-a fiind “coding în timp real” în fața mulțimii în extaz (recte Nihasa, care a făcut exagerat de multe poze). Părerea mea este că e mare minune că s-a și produs ceva cod în cele câteva ore, este foarte greu să iei un API de la zero, să-l stăpânești și să faci un mashup pe el atât de rapid – așa cum și-au propus organizatorii. Poate dacă veneau “gata antrenați” și eliminau radical orice intruziune [de genul discuție, bere, băuturi energizante/toxice] ar fi reușit să producă lucruri mai consistente dar asta deja sună a … olimpiadă. Ei bine, în timpul în care wurbiștii se distrau și învățau lucruri noi, eu eram la birou singur ca un huhurez și trăgeam de un middleware scris în Java care-mi murea în brațe cu “Too many threads”. Partea proastă e că următoarele săptămâni se anunță încă și mai atroce, după aceste câteva zile de respiro, dar – cine știe – poate prind Wurbe #4 (altfel decât “citind” loguri și dând F5 pe graficele din cacti).
• Hotnews au publicat un interviu cu Andrei Alexandrescu, care merită citit. Cuvântul “guru” având o conotație neplăcută, am să spun doar că Andrei este un programator în C++ excepțional care pe deasupra posedă imensul talent de a-și expune ideile tehnice în scris [cărțile lui sunt recunoscute la nivel internațional]. În afară de asta, din răspunsurile la interviu deduc că este o persoană civilizată, este modest și are bun-simț, lucru pe care sincer nu-l pot spune despre unele dintre personajele care au comentat acel articol.
• Tot pe Hotnews am citit un interviu cu Andrei Siminel, de la NCH Advisors, care printre altele administrează participații la câteva afaceri de Internet autohtone (Netbridge, Vodanet, etc.). El afirmă destul de cinic că din zeci de mii de “site-uri și idei” în România vor avea succes 10-20, restul … faliment. Zoso interpretează că 90% din netul românesc este sortit eșecului, dar mie calculul îmi dă undeva la 99.9% (zeci rămase din zeci de mii, înseamnă una la mie). Nu neg că multe din site-urile construite acum se îndreaptă cu viteză spre rigolă, dar eu cred că “acei 10-20″ vor îngloba alte câteva zeci de site-uri prin achiziție, fuziune, partenariat. Procentul depinde și de definiția “succesului”, care probabil că pentru Siminel este o cifră cu multicele zerouri. Mă îndoiesc de exemplu că o rețea de bloguri care aduce câteva mii de euro pe lună este un succes în viziunea lui Andrei Siminel. Dar – nici “faliment” nu este.
• Unul dintre “Brainienți” are o inițiativă interesantă: povestește despre construirea unui site în 20 de zile, pe un blog – Proiectul Secret. Site-ul urmează să intre în competiția NetStartup de la NetCamp 2007. La ora la care scriu eu, deja s-a stabilit: va fi un agregator de anunțuri imobiliare preluate din diverse surse și regrupate pe criterii “mai destepte”. Site-ul va fi scris în PHP pe Symfony. Le urez multă baftă, eu aștept cu interes “componenta disruptivă” de mashup cu Y!Maps. Sper să pună pe hartă în București stațiile de metrou: având în vedere traficul din minunata noastră capitală aceasta este o informație foarte importantă pentru o persoană în căutare de locuință. și să-și facă o listă cu idei pentru momentul în care site-urile de pe care preiau anunțurile le vor bloca IP-uri și/sau pune niscaiva CAPTCHA. Soluții – simple – există, totul este să le ai pregătite …
• Nu rezist să nu menționez o știre de “afară”. Mister Dvorak, care s-a luat și de iPhone la un moment dat, spune acum pe PC Mag că Android și Open Handset Alliance, recente inițiative ale Google, sunt sortite pierzaniei. Doar că de data asta cam bate câmpii. Fie și numai pentru faptul că susține că nici un smartphone nu oferă o experiență Internet suficient de bună pentru a-l folosi în mod curent – ori eu știu că nu-i așa, la urma urmei îmi citesc frecvent mailul și uneori știrile direct de pe telefon. Culmea ironiei, Dvorak recomandă Blackberry pe post de power phone și … iPhone pe post de gizmo phone. Ambele alegeri: destul de proaste. Power phone-uri face Nokia destule (și care respectă norme deschise, nu proprietate RIM) iar gizmo-ul îl prefer [deocamdată] separat. Parol.

New York Times a publicat ieri un articol despre noua găselnișă a lui Mark Zuckerberg de la Facebook. Practic, bazându-se pe un sistem de partajare de informații cu site-uri comerciale și cu permisiunea membrilor Facebook, preferințele acestor membri vor fi difuzate tuturor celor care sunt în rețeaua lor. Iată pe scurt scenariul pe care l-am înțeles eu din prezentarea New York Times:

1. Eu Adrian, sunt prieten cu tine, X, pe Facebook. În viața reală putem fi simpli parteneri de afaceri, este mai puțin relevant.
2. Mi-am dat acordul ca prietenii mei să primească recomandările mele.
3. Facebook are încheiat un deal cu – să zicem – magazinul online de electronice magomag.ro în schimbul unui flux de informații + desigur ceva bănuți
4. Eu cumpăr un prăjitor de pâine Parasolnic, iar magomag transmite spre Facebook această informație
5. Automat cei din lista mea de prieteni (inclusiv tu, X) vor fi informați prin intermediul unei reclame că eu recomand prăjitorul de pâine Parasolnic de pe magomag.ro, ce poate fi achiziționat cu un simplu click. Eventual, faciesul meu mirobolant va fi afișat la loc de cinste lângă reclamă.

Aici sunt câteva probleme mari cât India. Prima, că acordul ar trebui să fie reciproc. Poate că nu toți prietenii mei sunt interesați de marca mea preferată de sucuri sau de unde îmi achiziționez eu șosetele (deși eu în grandomania mea cred asta). A doua chestiune: automat un magazin online care trimite un flux de informații trebuie să aibă ID-ul meu de Facebook pentru identificare: implicit va “trage cu ochiul” la profilul meu (public by default, mulțumim Mark). Sper că nu-și închipuie nimeni că marii comercianți nu vor încerca să tragă foloase imediat. Perfect: și mai mult spam, my Inbox will love it. și dacă vorbim de spam: cine spune că odată ce pun gheara pe niște ID-uri de Facebook și am încheiat un deal de publicitate nu voi injecta în sistem date fictive (adică prietenii diferitor persoane vor fi periodic anunțați că recomandă produse pe care de fapt nu le-a cumpărat nici unul dintre “recomandatori”) ?

Ideea are potențial și este o adevărată mană cerească pentru partizanii marketingului direct. Dar, sunt atâtea capcane în execuția ei – proiectul mi se pare extrem de dificil. Pe de altă parte, zarurile au fost deja aruncate: 60 de advertiseri au semnat deja. Informația extrem de interesantă pe care am citit-o pe NYT spre finalul articolului este că 100.000 de noi profile au fost create automat pentru a promova “trupe, produse și alte interese”. Cu alte cuvinte, “prietenii” care trimit recomandări nu sunt neapărat personaje reale. Să sper ca în curând să primesc un mesaj de la prietenul Nokia și de la prietena Coca-Cola ? Da, poate ieșim la o bere împreună !

De ce mă aștept ca și pe netul românesc să apară cât de curând o inițiativă similară ? Poate-mi spuneți voi …

Google au anunțat lansarea platformei software pentru telefonie mobilă de care discutam acum două zile. Consorăiumul de firme care stă în spatele inițiativei se numește Open Handset Alliance:

Google și-au asigurat colaborarea cu câțiva fabricanți de telefoane din “linia a doua”, situați imediat după greii momentului Nokia și Sony-Ericsson (mari absenți din consorțiu). La fel de absenți precum Apple (cu al lor iPhone), Palm (o umbră a ceea ce au fost cândva), RIM (producătorii Blackberry) și Microsoft (dar, hei, ne cam așteptam de la acești patru cavaleri să joace în alte piese). La noii aliați ai firmei din Mountain View se adaugă leaderi pe zona de producție de circuite electronice, specializați după caz pe: procesoare, memorii, grafică, procesare audio, rețele wireless de orice tip, senzori GPS și senzori de mișcare. Adăugați la cockail câțiva operatori importanți de telefonie mobilă și oareșce furnizori de servicii software (mă surprinde agilitatea cu care EBay s-au “împrietenit” din nou cu Google ) și rezultatul nu va trece cu siguranță neobservat.

SDK-ul pentru programatori va fi lansat public la data de 12 noiembrie 2007.

Eric Schmidt, CEO Google a declarat că scopul lor este mult mai ambițios decât lansarea unui model de telefon. Ei vor ca “mii de tipuri de telefoane” să funcționeze cu programele furnizate și să creeze un întreg ecosistem de programatori și furnizori de servicii aferente în mijlocul cărora Google și aplicațiile lor vor trona suprem. “Dacă vom lansa vreodată gPhone, Android va fi fără îndoială platforma software care îl va echipa”.

Sper ca site-ul OpenAlliance să fie pregătit pentru năvala uriașa de softiști care vor dori să descarce kitul Android, 12 noiembrie … măcar de curiozitate dacă nu și din alt motiv.