Astăzi Adobe a lansat versiunea 3 din mediul de dezvoltare Flex Builder și prima versiune non-beta (adică 1.0) din platforma Air, care permite “rularea” site-urilor web ca pe niște aplicații desktop de sine-stătătoare – toate acestea cu modificări minore sau fără modificări în codul site-ului. Voi mai povesti despre aceste tehnologii și impactul pe care îl au deja asupra dezvoltării de produse web, nu de alta dar v-am promis că vom discuta despre angajatorul meu actual

Până una-alta, aș vrea să remarc că echipele Adobe din București au “semnat” câteva felii bune din Flex Builder v3.0 și Air v1.0. Sunt curios câte din filialele românești ale multinaționalelor de profil IT se pot lăuda cu contribușii semnificative la produse care fac parte din core business-ul “firmei mamă”. Aud ? » mai mult…

Via devphone, am citit teza de masterat a lui Mikko Pervila de la Universitatea din Helsinki, facultatea de știința calculatoarelor, intitulată “Performanțele aplicațiilor AJAX pe dispozitivele mobile”. Mikko a folosit trei din cele mai avansate device-uri mobile la ora actuală pentru a măsura performanța câtorva dintre aplicațiile web care se consideră că stau la baza a ceea ce numim astăzi Web2.0: Gmail, Flickr, GoogleMaps, etc. Este destul de amuzant ce masterate se pot face în Finlanda, mă gândesc cum s-ar uita profesorii din Politehnică la tine dacă le-ai spune că subiectul ales este cronometrarea manuală a încărcării unor pagini web, a unor teste ori demo-uri de framework-uri Javascript (cam 1750 de măsurători) și că facultatea trebuie să-ți furnizeze un iPhone, un Nokia N95 și un Nokia N800. Ah și da, un cronometru. Dar, divaghez …

Concluziile lui Mikko mi se par destul de interesante, mai ales prin prisma constatării fundamentale că nici mobilele cele mai scumpe și mai prizate la ora actuală și nici N800 nu sunt capabile să ofere o experiență bună la utilizarea site-urilor Web2.0. Una dintre problemele esențiale este puterea de calcul relativ scăzută a acestor produse electronice care costă totuși o grămadă de bani. Cele câteva sute bune de euro cheltuite nu te vor scuti de timpi de așteptare care pot depăși 20 de secunde la încărcarea unei pagini, asta pe o rețea WiFi unde nici latența și nici viteza de comunicare nu constituie probleme. Mai mult, autorul a constatat numeroase erori la rularea bibliotecilor Javascript specializate pe AJAX, erori de multe ori diferite de la un browser la altul. Într-o manieră generală, calitatea browserelor mobile variază destul de brutal. La extrema de jos se situează Opera Mobile (surpriză ?) care este cel mai “băguit” dar și – este drept – cel mai rapid browser dintre cele testate, atât în versiunea de Symbian cât și pe N800 unde rulează sub Linux. Safari de pe iPhone se regăsește în plutonul fruntaș din punct de vedere al calității, dar browserul nativ de pe N800 (microb) stă ceva mai bine la acest capitol, însă nici pe departe suficient pentru a oferi confortul așteptat. Ambele browsere sunt la coada clasamentul din punct de vedere al vitezei. Iată de exemplu rezultatul testelor la accesarea Flickr.com:

M-a surprins diferența mare dintre N95 și iPhone – Apple devansează zdravăn pe Nokia la capitolul Internet pe telefonul mobil. Astfel, iPhone poate să fie un prim pas în direcția bună, spre convergența mobil-Internet pe care analiștii o așteaptă cu sufletul la gură și ne-o prezic an de an cu un entuziasm neostoit de la un cincinal la altul. De remarcat detaliul hazliu că – din câte știu – iPhone încă nu se distribuie oficial în Finlanda în acest moment, dar cercetarea științifică necesită evident “sacrificii”.

și-acum vă las, tocmai mi-a venit o idee de teză de doctorat …

New York Times au publicat primii știrea conform căreia Microsoft se pregătesc de o preluare ostilă a Yahoo prin interpuși (proxy). Sună ciudat pentru un neinițiat, am să explic cum am înăeles eu lucrurile cu mintea mea de IT-ist. “Preluare ostilă” înseamnă că Microsoft va cumpăra acțiuni de pe piață sau direct de la investitori care dețin părăi importante și apoi va aduce în consiliul director (board-ul) Yahoo oameni care să fie favorabili preluării firmei. Treaba se desfășoară prin interpuși pentru că există anumite prevederi în statutul Yahoo care apără firma de o altă entitate care ar achiziționa agresiv volume mari de acțiuni. Pe calendar sunt marcate cu roșu două zile de bătălie: 13 martie (14, după unele surse) care este ultima zi din 2008 ce permite acționarilor să propună reprezentanți în board-ul Yahoo. A doua dată nu o știu precis, este în vară și reprezintă momentul în care echilibrul de forțe se poate schimba la conducerea Yahoo. La ora actuală capitalizarea Yahoo pe bursă, adică valoarea totală a tuturor acțiunilor, este de 38.5 miliarde $. Simplist vorbind, 51% din această sumă este situată sub pragul 20 de miliarde – sunt bani pe care Microsoft îi are în bancă. Acum. Cum spuneam mai demult, este o chestiune de timp. PS Ok, am promis că nu mai tratez subiectul dar văd că nimeni nu o face cu toate că știrea are deja 2 zile.

Pentru cine nu este familiarizat cu expresia, lebăda neagră reprezintă un eveniment neașteptat cu impact major. Termenul vine din convingerea generală a Europei medievale că toate lebedele sunt albe, asta până la descoperirea Cygnus Atratus în Australia în secolul al XVII-lea. Vineri 15.02, lebăda neagră a zburat pe deasupra Amazon.com și a ciocănit nițel un datacenter.

Căci ambițiile lor sunt mult mai mari decât vânzarea de cărți, DVD-uri și prăjitoare de pâine. Ceea ce dorește Amazon.com este să înlocuiască pur și simplu serverele fizice ale diferitelor afaceri online cu serviciile oferite de ei prin Internet … la un preț … aparent modic. La nivel conceptual, oferta se înscrie undeva la “cloud computing” sau “hardware as a service”. Teoretic, bătăile de cap cu administrarea parcului de servere și gestiunea capacității încetează, tot ce are de făcut programatorul este să-și “arunce” site-ul web pe aceste servicii și ca prin minune acesta va funcționa, proprietarul site-ului urmând să plătească apoi doar numărul de procesoare înmulțite cu durata utilizării plus spațiul de stocare folosit și banda Internet consumată. Nu mai este nevoie de administrare, nu mai sunt necesare negocieri istovitoare cu comercianții de servere și de bandă. Plătești fix cât consumi, sau consumi în limitele planificate.

Teoria este desigur atrăgătoare dar practica e mult mai îmbâcsită. Ceea ce nu-i împiedică pe cei de la Amazon să se afle într-o continuă ofensivă marketing, chiar acum câteva zile Forbes publicând The Death Of Hardware, un articol triumfalist de-a dreptul care nu se sfiește să vorbească despre “următoarea revoluție în high-tech” și “marjele solide de profitabilitate” ale Amazon. În treacăt articolul pomenește despre IBM, EMC, Microsoft, Yahoo sau Sun care [citez] “se luptă” ca să ajungă din urmă firma lui Jeff Bezos.

“No single point of failure” este unul dintre punctele tari ale sistemului lor – și anume funcționarea serviciilor nu poate fi întreruptă de o cădere punctuală (cum ar fi un server web, un echipament de rețea sau o bază de date). Vineri însă lebăda neagră a venit să-i contrazică într-un mod destul de vehement, odată cu un downtime de aproximativ 3 ore a unei părți din serviciul de stocare S3, primul incident cu adevărat serios de la lansarea de acum 2 ani. Site-urile mai multor startupuri care se bazează pe S3 – printre care Twitter, 37Signals și AdaptiveBlue – au fost afectate. SLA-ul pe februarie a scăzut deja la 99.55% față de cei 99.9% promiși contractual. Deja, mulți furnizori “clasici” de servicii de hosting se pot lăuda cu SLA-uri mai bune. La naiba, cunosc servicii de găzduire de 15$/lună care au un uptime mai bun !

Îmi permit să trag câteva concluzii din această mică întâmplare:

• paradigmele la modă nu implică automat stabilitatea unui serviciu,
• odată cu externalizarea serverelor, pregătește-te să “externalizezi” și căderile,
• cei mai buni oameni din industrie nu au fost capabili să prevadă că un server de autentificare se poate bloca atunci când foarte mulți utilizatori doresc să se conecteze simultan, dovadă că arhitectura unui “cloud” nu e chiar atât de simplă pe cât credem din diagramele colorate ale lui Werner Vogels, CTO Amazon,
• în spatele “cloud”-ului sunt tot niște oameni care nu sunt scutiți de greșeli.

Mă mir că media încă nu s-a plictisit de povestea de amor cu năbădăi dintre Microsoft și Yahoo. Desigur că Yahoo îmbină în cultura lor tehnică opensource (YUI, Hadoop, Zimbra …), desigur că folosesc Java, PHP, MySQL, RedHat, NetBSD. Cu toate acestea unicul motiv al “respingerii” (doooh ?) ofertei redmonzilor a fost “vrem mai mulți bani“. Nu “credem că alături de Microsoft nu vom putea continua strategia open-source“. Nooo … nooo ! Ei doar vroiau: mai mulți bani. Sunt într-o stare atât de înfloritoare încât ar fi păcat ca Microsoft să cumpere cu doar 31$ acțiunea, vorbim de la 40 în sus domnul Ballmer, la revedere. Rezultatul: o scădere ușoară pe bursă – semn că nimeni nu este atât de deranjat mintal încât să creadă că Microsoft chiar o să dea 40$ pe acțiunea Yahoo.

Chiar nu înțeleg naivitatea celor care se agită că – vezi, Doamne – 44 de miliarde de dolari sunt o sumă enormă pentru Microsoft. Nu-i adevărat. Această firmă “depune la bancă” peste un miliard și jumătate de dolari lunar. Lunar ! Dacă nu ar cumpăra în stânga și-n dreapta și daca nu ar da dividende, trezoreria lor ar fi acum uriașă. Dar nu – vai – au doar 26 de miliarde. E cumplit, așa-i că nimeni nu dorește să fie în locul lor ? Cum o să se descurce săracul Ballmer ? Ei bine, la fel cum se descurcă atâția și atâția români care au leasing la mașină pe 4-5 ani. E cam același lucru, raportat la venituri. Faceți calculul.

Mai e o treabă. Investitorii instituționalizați dețin 75% din Yahoo – majoritatea acestora sunt fonduri de pensii. Ia ghiciți în ce alte firme mai au aceștia “băgați banii” ? Corect, domnul din dreapta de la balcon a intuit bine – printre alții – la Microsoft. Cei care decid în aceste fonduri sunt oameni care nu au legătură cu tehnica. Pentru ei probabil open source e o marcă de apă minerală, PHP vreo boală venerică, RedHat un articol stupid de îmbrăcăminte iar Stallman e numele unui doctor dermatolog. Ei nu cunosc limbajul Java, ci limbajul banilor și al dividendelor. Nu-i de mirare că unii au devenit nervoși și presează CEO-ul Yahoo să facă odată dealul. Nu mai știu sursa, va trebui să mă credeți pe cuvânt. Începe să devină plictisitor.

Hai să ne ocupăm și de subiecte mai interesante…

Dupa postul meu cu blogobula, mai multi oameni de bine m-au intrebat de ce “tin” eu acest blog daca nu il pot monetiza. Intr-adevar, reclame platite nu afisez, promovez una-doua “chestii” dar numai pro bono. Cu Hotnews nu am nici un deal de natura financiara pentru materialele scrise. Si-atunci, care este motivatia ?

Simplu. Un an de blog mi-a adus cateva mii de EUR in mici contracte (sa le zicem “de weekend”) facute prin intermediul unor oameni care mi-au citit blogul. Eu, fiind un IT-ist deci un individ exagerat de analitic, cam introvertit si obsedat de tehnologie, nu cred in notiuni de marketing precum branding personal. Chiar si cuvantul “marketing” mi se pare ca are o conotatie obscena, ca un soi de mica perversitate. Si totusi, am constat ca este suficient sa scriu un articol de bun simt cu privire la un anumit subiect pentru ca sa fiu considerat automat un mic expert in subiectul cu pricina. Ceea ce nu este intru totul adevarat. SEO si information architecture “am furat” de la consultantii cu care am colaborat in ultimii ani pentru diversi clienti (… si din experimente, materiale de pe net … si din podcasturi si nu in ultimul rand de la colegii de munca de la xxxx*, thanx guys keep up the good work). Securitatea este un subiect care mi se pare suficient de interesant incat sa scriu despre el dar cu care nu imi castig painea pentru ca nu ma consider competent. Cu atat mai mare a fost uimirea mea cand am fost contactat, in mod total nesolicitat, pentru consultanta SEO cu mai multe ocazii sau chiar un audit de securitate venit printr-un amic roman aflat acum in diaspora.

Nu am decat o singura explicatie la acest fenomen. Sunt prea putine bloguri de IT-isti scrise in limba romana care sa incerce sa abordeze subiecte tehnice pe intelesul unui public eterogen (cum este cel care citeste site-ul Hotnews). Aceste bloguri sunt fie scrise in engleza, fie mult prea tehnice (>60% cod, XML sau alte delicatese), fie un soi de jurnal frivol presarat cu filmulete, poze si bancuri. Sunt convins ca daca as fi mers pe una din aceste retete, scrisul pe blog ar fi ramas un hobby inutil. Dovada sta blogul meu destul de tehnic in limba engleza, mutat acum pe netuality.ro, care in interval de … faceti voi calculul, primul post in iunie 2003 … nu mi-a adus nimic. Nada. Niente. Poate un pic de peer recognition. Si – in total – vreo 30-40 de dolari pe Adsense, atunci cand il tineam pe jroller.

Mai detaliat, eu banuiesc ca se intampla urmatorul lucru. Ma pun in rolul unui potential client (firma mica-mijlocie, om non-IT) si caut pe Internet subiectul pe care doresc asistenta. Nu pe invechitele pagini aurii sau directoarele de firme unde categoriile sunt extrem de vaste si cei prezenti acolo stiu sa “faca orice”. Ci, pe Internet vreau sa gasesc specialisti … in Internet. Firesc ! Problema: subiectele cu pricina sunt tratate pe intelesul meu doar de catre jurnalisti. De multe ori prost (si nu fac aluzie la cei de la Hotnews, care se descurca binisor). Chiar daca eu – care am nevoie de acest serviciu – gasesc un articol bine scris pe tema care ma intereseaza, nu o sa ma apuc sa chem ziaristul pentru consultanta ! Ajung atunci la blogurile scrise de oameni tehnici, cu posturi relevante pe care le inteleg si care-mi dau incredere. Am posibilitatea de a-l contacta pe autor sau a arunca “in eter” o cerere de oferta in urma careia imi vin cativa domni la costum, cu o mapa la subbrat plina de documente, de la o firma cu nume englezesc dar total necunoscut. Nici pe ei nu-i cunosc, dar imi ocupa cam doua ore cu o polologhie stresanta. Pe de alta parte, blogherul vine relaxat in camasa cu maneca scurta si-mi povesteste cam ce poate sa faca pentru mine – pe scurt, pentru ca intr-o ora trebuie sa ajunga la un alt client. Problema mea este relativ punctuala si daca este rezolvata bine rezultatele se vad repede: o refacere de site, un SEO, o optimizare de baza de date care se misca prost in spatele unui magazin online. Sunt pe long tail, am buget mic si riscul asijderea, nu am nevoie ca pe fruntea consultantului sa scrie Oracle sau IBM. Pe un freelancer il pot presa cu banii, in vreme ce o firma o sa ma infunde cu clauze avocatesti. Alegerea este banala. Cred.

O sa-mi spuneti ca eu sunt privilegiat, fiind gazduit pe Hotnews. Poate e bine totusi sa fac un full disclosure si sa mentionez ca am prestat oarece consultanta si pentru Hotnews. Care m-au gasit prin – ghici ?!? – intermediul articolelor de pe blog (fostul netoo.ro daca-si mai aminteste cineva tarasenia). Sigur – nu am incasat eu cei 100.000 cheltuiti cu noul site [din pacate], contributia mea a fost minuscula si anume toate micile neajunsuri care deranjeaza pe unii sau altii sunt rezultatul colaborarii cu mine. Asta, ca sa stiti pe cine sa dati vina !

N-am terminat. Mai este o categorie de oameni care cauta pe Internet profesionisti IT. Vorbesc de oameni care doresc sa angajeze, fie ca este vorba de departamente HR ale unor firme romanesti, sau de firme ori indivizi de afara pusi pe contracte [mai mult sau mai putin] ieftine de munca la distanta sau nu cu informaticieni romani, pe firma sau nu. Au fost cateva oferte, unele tentante dar majoritatea proaste. Am avut intr-o seara o discutie telefonica halucinanta cu un american care la recomandarea unui amic roman dorea sa “angajeze full-time” un “specialist IT+Telecom” pe mirobolanta suma de 400$ trimisi prin Western Union. Un domn vorbitor de limba franceza – nici acum nu stiu prin cine a dat de mine – a dorit sa-mi faca o oferta pentru un proiect in … Guadelupa. Contract temporar un an cu relocare, salariu micut. Un recrutor englez vroia sa ma trimita in Maroc (asta nu sunt sigur daca s-a datorat blogului). Am fost contactat de 3 fosti colegi de munca pentru a munci la firmele lor sau la care sunt angajati si toti mi-au spus ca si-au reamintit de mine datorita blogului. Sincer, n-am avut atatea solicitari spontane in tot restul de 6 ani de cand fac consultanta. Ca un efect secundar, am descoperit cu placere la Wurbe oameni care-mi cunosteau blogul si cu care am putut discuta relaxat din prima secunda tot soiul de subiecte comune.

Ei bine, am terminat prin a accepta una dintre oferte initiata mai mult sau mai putin de acest blog – desigur dupa ce am trecut printr-un proces foarte serios de recrutare. Nu vreau sa ma lungesc, asa ca vom discuta despre acest subiect alta data.

Draga cititorule, daca lucrezi in IT, esti bun profesionist si in special daca faci freelance sau consultanta, am un sfat sa-ti dau. Fa-ti un blog, acum. In limba romana, e foarte bine. Terenul este arid, profita. Scrie materiale din domeniul tau de competenta accesibile pentru publicul non-IT, sau despre lucruri care te intereseaza si pe marginea carora crezi ca ai de spus ceva inedit. Frecventa articolelor nu este determinanta, calitatea lor da.

* Inca nu imi este clar daca pot sau nu sa fac public numele clientului care mi-a adus mai mult de 80% din veniturile mele din ultimii 3 ani si jumatate.

PS: Scriu acest post din Sillicon Valley sau mai bine zis San Jose, CA. Asta, ca sa va tin interesul treaz. Am surprize. Promit sa pun si poze.

PPS: Tot data viitoare veti afla ce am de gand sa fac cu acest blog … as avea teoretic 3 locuri in care pot sa scriu – aici, pe Netuality.ro si pe blogul angajatorului. Imi va lipsi insa timpul, asa ca trebuie sa iau o decizie.

… miliarde de dolari oferite de Microsoft pentru controlul Yahoo. In textul anuntului, Ballmer vorbeste de o firma dominanta pe piata advertisingului online. Aceasta este – desigur – Google. Iata cum Google devin involuntar dovada cea mai buna a Microsoft ca prin preluarea Yahoo nu se intra sub incidenta legilor antitrust americane sau a legilor similare europene privind practicile anticoncurentiale. De fapt, ar spune probabil Ballmer daca ar fi intrebat, Microsoft protejeaza piata de pericolul unui jucator ultra-dominant. Este o intorsatura ironica, gigantul din Redmond aparand interesele celor multi si nevoiasi in fata taifunului Google.

Daca-si imagineaza cineva ca preluarea nu se va face, se inseala. Microsoft au in vistierie suficienti bani cat sa mareasca miza de mai multe ori in cazul unor (putin probabile) contraoferte. Yahoo sunt pe o panta descendenta de ceva vreme, dovada scaderea cursului actiunilor si anuntul recent al concedierilor. Preluarile din ultimii ani in loc sa-i intareasca, i-au transformat intr-o organizatie mult prea eterogena unde culturi diferite se intalnesc intr-o uniune putin probabila. Oferta Microsoft pica la tanc. Redmonzii au o cultura corporatista foarte solida si vor pune un pic de ordine in mini-haosul care domneste probabil la ora actuala in Yahoo. Mai greu va fi cu integrarea tehnica a diferitelor platforme/aplicatii/site-uri, pastila va fi amara si foarte greu de inghitit intr-un interval rezonabil de timp. Sper ca Microsoft sa nu o dea in bara pentru ca atunci Internetul va fi practic stapanit de o singura firma. De la “do no evil” pana la “interese de business” e un pas usor de facut, pe un orizont de 10-15 de ani. Larry si Serghey nu vor fi factorii de decizie la Google o vesnicie, viitorul ne poate rezerva orice.

Daca tot am adus vorba de Google, David Drummond (SVP, Chief Legal Officer) a postat pe Internet prima reactie. “Ar putea oare Microsoft sa aplice Internetului acceasi influenta nepotrivita si ilegala cu care a castigat dominanta pe piata PC-urilor ?” intreaba retoric dl. Drummond. Cum anume ar putea Microsoft sa-si “extinda” practicile neconcurentiale prin achizitia Yahoo, este mai putin clar. Live este deja motor de cautare favorit la instalare in Internet Explorer. MSN Messenger vine in kitul sistemului de operare. Hotmail este banal de integrat cu Outlook si procedura este descrisa cu lux de amanunte in documentatia Outlook, care vine cu sistemul de operare. Ce lucruri infricosatoare mai raman de facut ? Noua versiune de Yahoo Mail o sa functioneze in sfarsit decent, fie si doar pe Internet Explorer ? Vor reduce din spamul care poleaza Yahoo Messenger ? Ce alte schimbari cumplite ne pregateste partea intunecata a fortei ?

In aceeasi nota sarcastica, del.icio.us si Flickr se trezesc peste noapte sub umbrela Microsoft. Cred ca fondatorii te-ar fi luat drept nebun daca le spuneai asa ceva acum 2-3 ani. Asta apropos de intorsaturi neasteptate.

Nu pot incheia fara a cita Hotnews-ul care sustine ca Jobs ar fi interesat de preluarea Yahoo. Mi se pare putin probabil. Steve Jobs este un tip prudent care nu-si pune lanturi doar de dragul de a-i incurca planurile amicului Gates (banuit de unii ca ar fi cappo di tutti cappi in “dosarul” Yahoo). Si oricum nu are de unde scoate la ora actuala 45 de miliarde (Love is in the air / Every moment, every sound …).

Deabia în seara aceasta am apucat să citesc ymterviul luat de Comănescu lui Călin Rotăruș de la Arbomedia. Foarte interesant și pentru oamenii din advertising, și pentru bloggeri. În a doua parte a materialului se enunță niște cifre, toate par realiste. Deducem că un blog românesc generalist cu 10.000 de unici pe zi poate strânge cam 300 EUR/lună pe Arbomedia. Bun, hai să comparăm cu cifrele de la AdSense. O să-mi spuneți că AdSense plătește la click. Da, dar oferă o statistică interesantă care se numește eCPM (equivalent CPM). Acesta s-a situat între 0.93 și 1.18 USD pentru niște bloguri de care am avut eu grijă la un moment dat și care acum se află sub oblăduirea fratelui meu (de ce am renunțat recent la aceste mici business-uri mioritice de weekend și în general la consulting, într-un episod viitor). Dacă mergem pe o valoare medie de 1USD/CPM și în jur de 2 pagini pe vizitator, blogul “nostru” de 10.000 de unici pe zi va produce la finalul unei luni suma de 600USD (405 EUR) încasabilă a doua zi fără comision, pe bază de buletin și număr de tranzacție, de la WE QuickCash. Este un randament decent pentru mulți bloggeri care nu cred că au la ora actuală alternative mai bune pe piața românească. Altfel stă treaba cu blogurile care au un cuvânt de spus pe o nișă clară, fiind foarte targetate lucrurile se negociază altfel acolo. și insist pe cuvântul negociază – operațiune pe care nu o poți face în cazul lui Google.

Pe de altă parte, tot apropos de piața românească, în același articol se face o afirmație care necesită detaliere. Iulian Comănescu îi “liniștește” ironic pe bloggerii cu 100 de unici amărâși pe zi : dacă azi vor aduna 4.5 EUR/lună, la anul vor face mirifica sumă de 8 EUR/lună datorită creșterii pieții. Lucrurile nu stau chiar așa, piața nu crește doar ca sume cheltuite, crește și ca număr de internauți (audiență), număr de bloguri, număr de pagini vizualizate de pe bloguri. Este deci foarte posibil ca plăcinta mai mare să se împartă la și mai mulți meseni, adică site-urile al căror trafic va stagna să se monetizeze chiar mai prost decât acum. Așadar: cine speră să-și asigure o pensie relaxată în Antile cu ajutorul reclamelor de pe un blog generalist proaspăt lansat poate să se apuce de lucruri mai rentabile cum ar fi creșterea ciupercilor sau a viermilor de mătase. Atât de mare e șansa de a reuși.

Mergeți de curiozitate pe secțiunea “Bloguri” de pe trafic.ro, sunt 2391 înregistrate în acest moment din care doar ceva mai mult de 200 au >100 de vizitatori pe zi. Apoi, testați câteva eșantioane (evitand hosterii precum blogspot sau wordpress) din restul de 2200 de bloguri. Poate a fost o întâmplare, dar m-a surprins procentajul neașteptat de mare al celor care au publicitate pe blog, cu toate că traficul este undeva în subteran iar subiectele lipsite de vreo tematică anume variază între filmulețe de pe iutub, ce filme a mai tras respectivul de pe torenți și pozulițe împrumutate de pe cine știe ce site. Ce îmi sugerează acest studiu empiric ? Că o bună parte din blogosfera românească “e degeaba” și teoria cu “blogul ca mijloc de exprimare” de multe ori nu se aplică. Cum să-i zicem: blogbubble, bubbleblog, blogobulă ?

Numai cei care (precum Bobby) lansează bloguri ca produsele (pe “bandă rulantă” și majoritatea în limba engleză) vor avea ocazia de a-și câștiga pâinea exclusiv din această ocupație muncind serios la crearea de conținut.

Notă: sursa imaginii originale neverbeg.com.

PS: Ah da, Roblogfest 2008. Am în cap niște metrici interesante de calculat pe candidați, aștept listele. Sper să am timp …