Diacriticele din articolele mele s-au pierdut intr-o distorsiune a continuumului spatiu-timp. Sau poate a fost o problema cu backup-ul de baze de date de la Hotnews.

Rog cititorii acestui blog sa fie ingaduitori si sa lase continuumul spatiu-timp sa-si revina la starea initiala.

Conform Seattle Times, domnul Robert Soloway (supranumit “regele spamului” de catre publicatia americana) a pledat vinovat la 3 acuzatii care i se aduc privitor la afacerea sa de “advertising”. Cele trei capete de acuzare au fost “alese cu grija” de procurori dintr-un total de 40, din care 7 privesc furtul de identitate iar 13 sunt spalari de bani. Nota de plata este de până la 26 de ani de închisoare, din care “doar” 5 pentru frauda pe email. Punctul forte al acuzarii împotriva lui Soloway nu este trimiterea propriu-zisa de spam, ci ineficienta acestuia, existând chiar suspiciunea ca unele campanii de spam nu au fost efectuate în urma încasarii banilor. Interesant este ca dupa atâta amar de activitate, zeci de milioane de spamuri trimise și de internauti agasati, Soloway este cam falit. El locuieste într-un apartament închiriat, conduce o masina închiriatt și la capitolul bunuri de preț listeaza colectia sa de 24 de ochelari de soare … La noi, deabia s-a propus prima amenda (modesta) pentru spam. La mai mare !

Am inceput vineri seara tovărășește, cu stat la coadă. O coadă destul de sănătoasă (cam 15 minute) la intrarea în clubul Fabrica, unde taman începuse festivitatea Roblogfest 2008. Ulterior, am socializat domol preț de câteva beri mici și relativ ieftine până pe la 11 seara, când a trebuit să fug pentru că eram așteptat în altă parte. Așadar, am pierdut anunțul căștigătorilor precum și ocazia de a respira același aer cu somități din zona media, porn și diverse alte domenii mai mult sau mai puțin conexe. Am profitat în primul rând ca să discut cu cativa colegi pe care nu mai avusesem ocazia să-i văd într-un mediu informal, dar și cu figuri cunoscute de la Wurbe (apropos #7 este luni și va fi un soi de dezmăț cu client-side freaks care se vor da prin microformate până la victoria finală). Ca faptă bună a serii, l-am inițiat pe Bobby Voicu în dihotomia dintre programatorii client-side și cei server-side – sunt convins că informația îi va servi enorm pe viitor. Sau nu. » mai mult…

Deși pun pariu că nu este prevăzut de legea armelor și munițiilor, hackingul poate pune în pericol sănătatea sau integritatea corporală a victimelor. Ars Technica semnalează că dispozitivele medicale controlate wireless de genul regulatoarelor de ritm cardiac (pacemakers), defibrilatoarelor și pompelor de medicamente au protocoale de comunicație rudimentare care pot fi hăckuite extrem de ușor. O echipă de cercetatori de la 2 universitati americane (University of Massachusetts Amherst si University of Washington) a demonstrat acest lucru pe un defibrilator cardiac dintre cele mai populare in Statele Unite, lansat pe piata destul de recent, in 2003. » mai mult…

Recent anunțatul iPhone SDK și programul de deschidere a platformei către dezvoltatori din afara Apple au făcut deja destul de multe ecouri în presă. Scopul declarat este acela de a creste numărul de aplicații de pe iPhone, întărindu-i astfel utilitatea, atractivitatea și în ultimă instantă vânzările pentru a atinge targetul de 10 milioane de unităti până la finele lui 2008. Aș vrea totuși să aruncăm o privire spre câteva inconsistente pe care le-am remarcat – nu “pe încercate” ci “pe citite” pentru că nu posed un Mac.*

Aceasta este prima caracteristică neplăcută a SDK-ului, nu functionează decât de pe un iMac sau PowerBook din noile generații, cele cu procesor Intel și sistem de operare Leopard OS X. Este paradoxal dacă ne raportăm la entuziasmul cu care au primit acum aproape un an analistii pro-Apple vestea că lansarea iPhone este acompaniată de o versiune de Safari pentru Windows. “Safari devine un vector inteligent pentru creșterea numărului de dezvoltatori pentru iPhone” era fraza momentului în conditiile în care aplicațiile web erau singurele pe care programatorii din afara Apple le puteau realiza pentru noul mobil. Mă întreb care o să fie argumentul zilele acestea. SDK-ul va deveni un vector pentru ce ? diminuarea numărului de dezvoltatori – hm, nu cred – mai degrabă pentru sporirea vânzărilor de sisteme designed in Cupertino, California. Pentru că – nu-i asa – s-ar fi putut lucra și pe alte sisteme de operare folosind o masină virtuală, dar Apple nu permite asa ceva. Din principiu. » mai mult…

… și într-o bună parte din restul lumii, este suficient să bagi o drujbă și un om foarte motivat într-o anumită clădire (One Wilshire) din centrul Los Angelesului. Conform Wired, nu mai puțin de 260 de operatori din care câțiva foarte mari și foarte importanți, se interconectează într-un mod destul de “artistic”:

Circumstanțele atenuante se referă la faptul că unele conectări au fost făcute acum mai mult de 20 de ani.

Vreau să mă țin de promisiunea făcută într-un post precedent și să spun câteva cuvinte despre angajatorul meu actual. După cum putea releva o căutare sumară pe LinkedIn, discutăm despre Adobe România. Poate să pară ciudat că m-am lăsat de consultanță acum când toată floarea informaticii bucureștene este prinsă de febra microîntreprinderilor și a freelancingului. Cred că o treime dintre IT-iștii pe care-i cunosc au măcar un contract “pe lângă” – asta atunci când nu fac consultanță full-time ori antreprenoriat pe proiecte web cu speranța declarată a unei pensii precoce care să le permită la 40 de ani să soarbă un mojito sub umbra blândă a unui palmier de pe o plajă undeva în Bahamas. În cazul meu n-ar fi prima oară când înot împotriva curentului: începând cu întoarcerea în țară, din Franța, în 1998 când fenomenul de repatriere era destul de rar la studenții facultăților tehnice și deseori asimilat cu dezechilibrul mintal … și terminând cu demararea unui startup în 2001, adică în plină perioadă de faliment de dotcom-uri. Eram dotat cu un plan de afaceri (din care – ciudat ? – lipsea cuvântul “outsourcing”*) schițat literalmente pe un șervețel de un medic urgentist francez – îmi aduc și acum aminte de parc-ar fi fost ieri, într-o cârciumă din Vincennes care se numea “Au bureau”-”La birou”. Uriașa sumă de 10.000$ servea drept capital inițial. Apropos de Metawings: Colea, Marius, Alex dacă-mi citiți blogul dați și voi un semn de viață pe email (Alin, Adi, Vic voi nu pentru că știu de unde să vă iau ). Oricum, ce vroiam să spun este că nu am regretat nici una dintre aceste decizii și pus azi în aceleași situații aș proceda exact la fel. Sper ca peste niște ani să pot spune același lucru și de “mutarea” asta cu angajatul în 2008. » mai mult…

1. Am aflat astăzi că nelimitatul americănesc este (firesc!) mai mare decât nelimitatul românesc. În vreme ce Orange oferă abonament la Internet mobil nelimitat “în limita unei utilizări rezonabile de 2 GB/lună” (vezi la Internet Unlimited Home), operatorul american Verizon face pasul spre viitorul luminos și taxează tot ce depășește 5 GB/lună la formula lor de trafic nelimitat. Remarcați cât de înapoiați sunt americanii, le-au trebuit vreo 2-3 ani ca să se prindă ce înseamnă de fapt trafic nelimitat. Nu-mi fac griji căci și ei sunt pe calea cea bună, în curând ne prind din urmă. » mai mult…

De când m-am întors în țară, am avut de recuperat masiv la ascultat podcasturi și iată că am ajuns și la TWIT-uri. În episodul 132 din 18 februarie este invitat Jason Calacanis, antreprenor cu trecut zbuciumat, idei crețe și gură slobodă. Jason susține o chestie interesantă și anume că Google deabia așteaptă să pună gheruțele pe Skype, pentru care negociază cu Ebay de aproximativ un an. Mișcarea are oarece logică în sensul în care n-ar fi prima oară când Google cumpără un serviciu extern de succes pentru a înlocui un proiect propriu (vezi YouTube versus Google Video) iar GTalk-ul nu are nici pe departe popularitatea Skype. Asta, fără a pomeni de faptul că Ebay nu au reușit să facă o integrare serioasă cu Skype și nici la capitolul profitabilitate lucrurile nu au mers tocmai strălucit.

Mergând mai departe cu speculația și introducem în ecuație recentul efort al Google de căutare prin intermediul recunoașterii vocale. Aplicând în timp real o astfel de tehnologie pentru publicitatea Google, ne putem imagina un viitor în care convorbirile gratuite pe Skype vor suna cam așa:

În afară de cazul în care Calacanis face mișto, dar măcar e un mișto interesant.

Ah și – da – știu că există o companie americană relativ obscură care oferă deja un astfel de serviciu (mă rog, în cazul lor sunt reclame care se afișează în browser, deși nu sunt deloc sigur că vreau să stau cu ochii în browser în timp ce vorbesc cu cineva). Nici nu vreau să-mi imaginez…