Anul 2008 este plin de evenimente neplăcute pentru email spammeri. Înainte de a susține că nimic nu e suficient de neplăcut pentru un spammer, citiți mai departe.

Robert Soloway, baronul, regele, feldmareșalul sau ce-o mai fi al spamului – este dat în judecată de proprii clienți, probabil vânzători de V1a3ra, prelungitoare de penis și rețete de îmbogățire rapidă cărora Soloway le-a promis marea cu sarea dar nu prea a executat. Procurorul propune 26 de ani la mititica. Soloway pledează vinovat. Rezultat final al negocierilor: 4 ani într-o închisoare federală.

Michael Dolan, o “tânără speranță” de 24 de ani a reușit să îmbine în mod plăcut spamul cu excrocheriile, pretinzând a face parte din personalul AOL și cerând detaliile financiare ale clienților companiei americane. O parte din spam a fost organizat și trimis pe vremea când se afla la închisoare, unde săvârșea o pedeapsă de 9 luni pentru hacking*. Așa încât Michael intră din nou la umbră, pentru 7 ani, termen care fi urmat de o perioadă de supraveghere. Probabil că nu va avea ocazia de a mai atinge un computer până prin 2018.

Culmea absurdului este totuși ilustrată de Edward Davidson, un alt spam king american. După ce în aprilie 2008 este condamnat la 21 de luni de detenție într-o închisoare de minimă securitate, acesta evadează și se sinucide, nu înainte de a-și masacra o parte din familie.

Așa încât dragi spammeri autohtoni, lăsați-vă de meserie până nu se întâmpla cine știe ce nenorocire. Parol.

*La americani hackingul se pedepsește cu închisoarea, nu cu interviuri în ziare și remarci despre genialitatea tineretului.

Pentru context, o poveste mai veche pe care o știu din auzite pentru că până și eu sunt cam prea tinerel ca s-o fi trăit. Anume: pe vremea comuniștilor, când telefonia fixă prindea amploare în România, telefoanele cu disc erau la mare modă. Adică singurele telefoane disponibile, căci DTMF-ul era încă în laboratoarele capitalismului decadent. Asta înseamnă că pentru a forma cifra “0″ trebuia să aștepți de 10 ori mai mult decât pentru cifra “1″. În consecință, numerele care conțineau 1,2,3 erau foarte “șmechere” pentru că se puteau forma mai repede decât celelalte.

Autoritățile domeniului din acel moment, în imensa lor înțelepciune, au ajuns după dezbateri intense la următoarea concluzie. Numerele de telefon care conțin multe cifre de 1,2 și 3 trebuie alocate instituțiilor statului și “intreprinderilor” pentru ca – normal – oamenii muncii, proletariatul, să poată suna mult și des în condiții de confort maxim la susnumitele instituții. Ce le-a scăpat lor din vedere este că nici dracu’ nu sună la întreprinderile comuniste, oamenii muncii vorbind între ei cu mult entuziasm și totală detașare față de planul cincinal. » mai mult…

Este o experienţă să scoţi un produs Apple din cutie, sau cel puţin aşa susţin fanii. Iată că Samsung au reprodus şi chiar ameliorat acest cocktail de senzaţii unice cu ambalajul noului lor smartphone Omnia.

Ştiu că e cam lame să pun de două ori consecutiv clipuri virale pe blog. Promit material mai “cărnos” şi inedit pentru data viitoare.

… de EUR. Abonament iPhone 3G de la Orange. Uh, da – e lunar – pe doi ani ca să ştim o chestie. Contractul se semnează probabil cu sânge. » mai mult…

… sau mai bine zis Google Trends conform celor mai recente statistici:

Comparând cu statistica de data trecută, cam toate sistemele mobile de operare stagnează ca şi atenţie din partea publicului, iar hype-ul pentru Android se “dezumflă” încet. În mod paradoxal, Windows Mobile care a fost cel mau puţin menţionat în ştiri (vezi partea de jos a graficului) o duce cel mai bine.

Google ar face bine să lanseze cât mai repede primul model pe piaţă, până nu ne plictisim de tot.

Urmarea elucubraţiilor din partea I.

America este țara mărunțișului. Se dă restul cu migală până la ultimul cent (cam 2 bani de-ai noştri). Ah, poate vrei să lași ceva în recipientul de tips, sau poate nu. Cum eu sunt cam chitros din fire, strânsesem ditai căciula de fise de un cent și dimes (“firfirici” ? 10 cenți). La plecare am “îmbogățit” o femeie de serviciu de la hotel cu mormanul de fise lăsate pe noptieră. Na, descurcă-te !

» mai mult…

De data aceasta nu am mai avut onoarea discutabilă de a găzdui o colonie de viruși destul de agresivi în organele mele interne, ca data trecută. Aceasta, cuplat cu faptul că am mers într-un grup mic și cu un program mult mai puțin rigid, mi-a dat ocazia să prind mult mai multe crâmpeie de viața americană. Sau mai bine zis de viață din nordul Californiei.

Aș vrea însă ca înainte de a începe elucubrațiile să-i alung pe toți cititorii care așteaptă un post elevat (nu că aș fi produs vreodată așa ceva, dar trebuie să fiu cu cugetul împăcat). Nu voi povesti despre proiectele Adobe. Nici despre demo-ul (foarte tare dealtfel) pe care l-am văzut la Microsoft Research în Mountain View. Nici despre reconfirmarea board-ului Yahoo (petrecută chiar în hotelul la care am stat) care ar cam trebui să pună punct telenovelei. Nu. Doar anecdote, mici întâmplări, clișee americane de depănat la o bere sau trei. Să dea click numai cine simte că are timp de pierdut. » mai mult…

Acţionarii Yahoo se întâlnesc fix într-una din sălile de conferinţe ale hotelului unde stau eu acum, San Jose Fairmont. Am cam multă treabă astăzi aşa încât nu am timp să stau ca să-l întreb pe Jerry dacă mai are vreun gând cu Microsoft au ba. Da, sunt din nou în Silicon Valley şi mă întorc cu tolba plină de poveşti.

Stay tuned.