Ușurel, cam prea lung. Merge pentru o după amiază de duminică cu familia. Pentru cine n-a văzut încă recomand mai degrabă Something’s gotta give.

De exemplu, un set de “plastice” – carduri bancare virgine, numai bune de ștanțat un nume și o serie (falsă sau copiată după una reală) pe ele:

[Show as slideshow]

[Sursa: F-Secure Weblog]

Ca și reacții la precedentul meu articol despre piraterie, am primit comentarii, emailuri ba chiar și remarci prin viu grai. Interesul pentru subiect este foarte mare și cred că pe mulți îi preocupă mai puțin soarta ghețarilor, clima care o ia razna sau benzina care o să ne coste pe lună mai mult decât chiria – decât faptul că în 2012 nu vor mai putea descărca gratis Avatar 4 de pe trackerul preferat. Este și foarte multă naivitate apropos de acest subiect și de aceea mi-am propus să răspund aici la cât mai multe dintre întrebările și remarcile primite.

Câteva dintre acestea sunt relevante:

• Ar trebui să faci diferența între software și filme/muzică. Într-adevăr, când mă refer la “materiale piratate” înțeleg în special filme și muzică. Aici este presiunea cea mai mare datorită modelelor de business care se deplasează spre online și datorită “ratei de conversie mai mare”. Taie-i cuiva accesul la soft și va folosi versiunile mai vechi pe care le are deja sau un produs alternativ gratuit. Taie-i cuiva accesul la muzică și film și îl vei aduce pe un serviciu legal online sau – mai profitabil – pe scaunul din cinematograf, cu ochelarii 3D pe nas și punga mamut de floricele în mâna care nu e ocupată cu paharul de chimicale cola.
• Pirateria este justificată de lipsa serviciilor legale din România. N-aș merge până acolo, dar este aberant ca Apple, Amazon și Sony să refuze să-mi ia banii pentru că am un IP din România. Dacă vreau să descarc un serial nou în format HD am de ales între a trece printr-un VPN chinuitor de lent (legal) și a-l lua de pe torenți (ilegal). Pentru filme avem deocamdată doar Muvix, care din păcate are o ofertă ridicol de mică.  Sper ca noile legi, oricum ar suna ele, să încurajeze giganții domeniului să-și deschidă magazinele de conținut și spre noi (speranța mea stă într-o firmă al cărui nume … rimează cu Muvix).
• Oricum la noi nu se aplica nici o lege. Observație pertinentă dar aici nu este doar o simplă regulă pe care o impune statul, dacă vrea. Nu statul stă la pândă după “pirați”, ci organisme private cât se poate de motivate (financiar) să ne supravegheze și să trimită somațiile spre ISP-uri.
• Nu se poate elimina pirateria. Nici nu se încearcă eliminarea, ci doar diminuarea acesteia.

» mai mult…

Nu știu ce mănâncă … sau … fumează … pe-acolo prin județele cu pricina dar din scorul perchezițiilor de astăzi rezultă următoarele:

• București – 31 de percheziții la o populație de 2 milioane de locuitori (recensământ 2002) asta oficial, în realitate populația este substanțial mai mare = 1 potențial infractor informatic la 64500 de bucureșteni
• Alexandria, Teleorman – 12 percheziții la 50500 locuitori = 1 bănuit de infracțiuni informatice la 4200 de teleormăneni
• Drăgășani, Vâlcea – 41 de percheziții la 20800 locuitori = cam 1 suspect la 500 de vâlceni

“Performanța” mi se pare absolut “remarcabilă”. Sunt convins că într-o comparație cu statistici similare din întreaga lume Vâlcea ar fi un soi de campion mondial de necontestat.

Nu-mi dau seama care e secretul înmulțirii peste măsură a micilor găinari cibernetici: țuica de Horezu, apa de la Govora, șamd dar sunt convins că și domnii de la FBI ar dori să-l afle. Gazeta de Sud îl numește potențial criminogen deosebit.

Așa o fi.

PS Imagini de la una dintre razii de pe blogul lui Pahomi:

Ascultați dialogul de la final “Am un prieten care se duce în Ungaria și mai îmi ia maclavaisuri dinastea de mâini” … criminogen dar îngrijit!