De data aceasta nu am mai avut onoarea discutabilă de a găzdui o colonie de viruși destul de agresivi în organele mele interne, ca data trecută. Aceasta, cuplat cu faptul că am mers într-un grup mic și cu un program mult mai puțin rigid, mi-a dat ocazia să prind mult mai multe crâmpeie de viața americană. Sau mai bine zis de viață din nordul Californiei.
Aș vrea însă ca înainte de a începe elucubrațiile să-i alung pe toți cititorii care așteaptă un post elevat (nu că aș fi produs vreodată așa ceva, dar trebuie să fiu cu cugetul împăcat). Nu voi povesti despre proiectele Adobe. Nici despre demo-ul (foarte tare dealtfel) pe care l-am văzut la Microsoft Research în Mountain View. Nici despre reconfirmarea board-ului Yahoo (petrecută chiar în hotelul la care am stat) care ar cam trebui să pună punct telenovelei. Nu. Doar anecdote, mici întâmplări, clișee americane de depănat la o bere sau trei. Să dea click numai cine simte că are timp de pierdut.
Trebuie spus de la bun început: californienii sunt o nație de răsfățați. În primul rând, clima este incredibilă. Din aprilie și până în octombrie, acolo nu plouă. Este mereu soare și în general temperaturile sunt agreabile – iarna acestea nu prea coboară sub 10 grade Celsius iar în februarie am prins 16 grade în San Francisco. Relieful este foarte variat, de la litoral de ocean spre munte, iar din avion – care a aterizat pe un senin impecabil – am văzut o sumedenie de păduri verzi, lacuri perfect albastre, stânci și drumuri de munte. Nu cred că acolo are cineva probleme în a alege unde să iasă în weekend.
Ca și cum asta nu ar fi fost suficient, infrastructura este de vis. Orice stradă decentă din oraşele lor are 3 benzi pe-un sens. Să fie. Benzi solide, ca să încapă lejer 3 Hummere la nevoie. Trebuie precizat că teoria conform căreia americanii nu mai prizează SUV-urile – sau mașinile mari în general – nu pare să fie valabilă în California. Este plin de monștri de 2 tone, se văd şi ceva Priusuri dar un pic stinghere. De ce merg prost vânzările de mașini mari iar GM raportează pierderi ? Poate nu și le mai reînnoiesc atât de des ? Mister.
Traficul este foarte relaxat, am auzit doar niște zvonuri că pe una dintre autostrăzi (101) ar fi mici probleme la orele de vârf. În general – acolo șoferii nu claxonează, nu urlă injurii prin geamul deschis și nu împroașcă lumea cu manele la volum mare. Am şi o anecdotă interesantă apropos de asta. Într-o seară în San Jose, mergeam pe stradă și discutam aprins cu un coleg. Prinși de subiect, traversam agale una din ditai “străzile” pe la o trecere de pietoni și am auzit un claxon scurt și foarte timid. Când ne-a picat fisa am realizat că mergeam pe roșu de o bună bucată de vreme iar mașinile ne așteptau cuminți. Prin comparație într-o intersecție dificilă din București (să zicem la Răzoare) în cel mai bun caz încasam o doză solidă de claxoane și invective iar în cel mai rău caz aș fi fost strivit de un Q7 grăbit să ajungă la un cazinou, un club de fițe, ceva.
Tot la capitoul mașini, este poate interesant de precizat ce expun californienii prin mall-uri și zone de recreere. Cel mai “ponosit” model era un Jaguar XF. Am mai văzut un Maserati GranTurismo și un Bentley, cred Continental GT Speed Coupe. Acesta din urmă, alb și “cu dotări” costa bagatela de 207.000 $ – ieftin – din care 3.700 $ “gas guzzler tax”. Adică “taxă de halitor de benzină” – nu glumesc, chiar așa se numește ! Un fleac. Cred că mașinile economice cu dimensiuni “europene” mai au ceva drum de străbătut până la inima (respectiv portofelul) consumatorului din zonă.
Oleacă de răbdare, ajung și la miturile vieții americane.
Străzile pustii. Dimineața de sâmbătă în San Jose (un milion de locuitori, totuși) seamănă cu secvența de început din “28 de zile” (“hello, hello”). Ce-i drept sunt locuri în care poți “să-ți freci coatele tale de coatele altor făpturi umane” cum spune un amic de-al meu stabilit acolo. În general aceste puncte de maxim interes sunt (surpriză ?) în preajma restaurantelor, cafenelelor și mallurilor iar fenomenul se petrece la orele serii. Altfel, poți să mergi liniștit un sfert de oră pe trotuar fără să vezi o figură umană: poate doar dacă te uiți atent prin parbrizul mașinilor care trec răzleț. Situația este oarecum diferită în centrul orașelor mai dense, iar în San Francisco turiștii schimbă radical regulile jocului.
Îți trebuie act de identitate ca să intri într-un bar. Am făcut-o și pe asta – adică am intrat fără id. Uitasem de obsesia lor cu băuturile alcoolice și minorii. Unul din oamenii de pază m-a luat deoparte și m-a întrebat cu o figură foarte serioasă (mie îmi cam venea să râd) dacă am peste 21 de ani, dacă sunt ofițer de poliție sub acoperire sau agent federal ori reprezint o organizație neguvernamentală pentru protecția minorilor (ceva în genul acesta). Da și nu, nu, nu. Ușor, așa-i ? După care am dat 5$ ca să stau într-un soi de hală unde niște boxe de calitate îndoielnică blastau muzică rap și latino iar câteva plasme enorme si proiectoare afișau ESPN “pe mutește”. Gata, am văzut, s-a bifat, înapoi la hotel.
Transportul în comun dezastruos. Ei bine, nu chiar. În primul rând – realist vorbind – orașele sunt foarte răsfirate. O navetă zilnică de zeci de km nu este deloc ieșită din comun, ba chiar am auzit de navete de sute de km, iar angajatul stă la un hotel lângă sediu 2-3 zile şi în restul lucrează de acasă. Nu ai cum să acoperi zone atât de mari cu transport public, așa că automat din multe locuri nu te poți deplasa decât cu mașina. În al doilea rând, dacă autobuzul sau tramvaiul vin mai rar nu este deloc un dezastru atâta vreme cât respectă cu sfințenie orarele prestabilite și nu sunt aglomerate. Partea ceva mai proastă este faptul că mijloacele lor de transport în comun sunt frecventate mai ales de populația … hmmmm … mai puțin favorizată. Vezi acolo multe figuri pe care dacă le-ai întâlni într-un oraș oarecare din România ai schimba trotuarul instantaneu. Un bilet de autobuz în San Jose costă 1,75 $ – dar partea inedită este modul de plată. Dacă nu ai abonament poţi achita doar cash: punând bancnotele și fisele într-un automat. Șoferul nu are voie să atingă banii, probabil atât ca mijloc anti-fraudă cât și ca protecție la jafuri. Asta înseamnă și că dacă nu ai suma potrivită nu primești rest.
Imi vine sa rad si sa plang in acelasi timp. Tu ai nevoie sa traiesti in america pentru ceva timp frate, ca sa inveti ce inseamna viata aici. Un roman din tara cand citeste asa ceva intelege ca americanii sunt putred de bogati si putred de prosti in mod nenecesar.
Probabil ai impresia ca daca ai locui in america ai fi si tu unul din cei care expune un Bentley la mall, sau macar un ponosit de Jaguar XF…
“Populatie mai putin favorizata”?! Adica vrei sa zici mai putin milionara sau care nu are Bentley sau Hummer si merge cu trenul? Eu sunt sigur ca tu nu schimbi nici tramvaiul nici trotuarul cand dai de versiunea romaneasca de populatie mai putin favorizata din bucuresti.
Sa fi destept si fara frica. Eu te salut.
Mitica: poate ar fi util sa mai citesti o data, nu am zis nicaieri ca americanii sunt prosti. Legendele cu americanii grasi si prosti sunt o aberatie uriasa.
Prin “populatie mai putin favorizata” inteleg de exemplu “negru de 200 de kile, tatuat pe gat, maini si picioare si purtand un tricou cu cap de mort”. E doar un exemplu, daca mai vrei mai am. Poate omul era un mare altruist si filantrop care nu poate sa plezneasca nici macar o musca, dar cert e ca aspectul este oarecum ciudat din punct de vedere a cum arata in general romanii. Circul zilnic cu metroul in Bucuresti si (ia-o cum vrei) “lumea arata mai bine”. Sau poate e doar chestie de obisnuinta ?
Nu mi-e clar daca ai inteles ca masinile “expuse” nu erau masini particulare cu care se plimba cine stie cine, ci mostre expuse de catre concesionari. La fel cum gasesti si la noi prin mall-uri sau centrele comerciale gen Baneasa. Doar ca in Baneasa este expus cate un Ceed sau cel mult un Tiguan.
cum sunt femeile? nu scrii nimic despre femei
multumim pentru articol. f. interesant. asteptam continuarea.
cateva randuri despre preturi (nu case, ci ales curente, haine, restaurant etc.; despre benzina stim) ca urmare a crizei prin care trec u.s.?
a, sa nu uit: si mai multe poze.
eu am fost acum patru ani in o saptamana in l.a.
ce…loc…alta lume…efectiv alta lume…totul e diferit.
intr-adevar, daca te apuca sa treci strada pe rosu, aia din masina se opresc si te lasa sa treci…nu se pun cu nebunu’…in Brooklyn nici macar nu te claxonau…
probabil ca, decat sa ajunga la vreun law suit, mai bine lasa de la ei…
Ca orice loc in care stai o vreme (da sa si traiesti o viata) o sa incepi sa vezi din ce in ce mai multe probleme si din ce in ce mai multe locuri urate si oameni necivilizati. La fel vezi si multi oameni extraordinari. Asa e si cu San Jose unde ai fost si asa e si cu Bucuresti. Eu imi aduc aminte cand m-am dus prima data in Bucuresti am ramas surprins ca lumea se plange ca e jegos (nu m-am dus la ora de varf, m-am dus doar in locurile frumoase ca acolo te trimite toata lumea intr-un oras nou). Si e aglomerat si aici nu-ti fa probleme ca daca mergi pe 101, 608,880,87 dimineata e aglomerat intr-o parte iar la amiaza in cealalta si asta nu o ora ci mai mult. It recomand sa te duci pe Santa Row daca tot vrei sa vezi expoitii si de femei, masini, oameni imbracati bine – tot ce vrei.
Oameni buni, nordul Californiei este una din zonele cele mai bogate din SUA (spun asta pentru ca am fost si eu acolo) insa, ca sa vezi cum este SUA in realitate trebuie sa mai mergi si prin alte zone si mai ales prin alte state.
Cine a fost doar in San Francisco – Sillicon Valey ar crede ca acolo este raiul pe pamant si raman cu impresia ca in SUA curge lapte si miere. Insa, daca mai poposesti si alt loc (mai ales in Sud – Alabama si Mississippi) iti schimbi total parerea despre viata “minunata” din SUA.
In plus, cum majoritatea romanilor ajung in Sillicon Valley trimisi de firma unde lucreaza (ma refer la cei din IT) pe BANII COMPANIEI nu pun pret pe traiul zilnic. Ia incercati sa stati acolo cateva luni, sa munciti si din ceea ce primiti sa traiti (platiti chirie, benzina, distractie etc). O sa vedeti cate de greu vi se va parea atunci.
Iar legat de masinile “luxoase”, cei care ajungeti in San Jose mergeti pe Santana Row – strada fitzelor. Acolo veti gasi masini unicate (care culmea, mai nou le vedem si in tara) si nu BWM, Q7 sau Mercedes. Acestea se gasesc peste tot, pentru ca pentru Americani nu sunt de lux (cum le consideram noi). Dl Spinei, du-te pana in San Francisco (pe 101 sau daca vrei sa admiri frumusetile ia-o pe El Camino Real) si o sa vezi cat de civilizat este traficul lor (si totodata ce fel ce masini circula pe-acolo, nu numai monstri GM ci si o gramada de japoneze mici).
Adrian
Om bun, tu ai vazut cum se numeste articolul autorului si cum incepe (prima fraza din articolul de pe hotnews sau al treilea paragraf de mai sus)?
Ce spui tu e corect, dar n-are (aproape) nici o legatura cu articolul de fata!
E, într-adevăr, o concentraţie de oameni bogaţi mai mare ca în alte părţi, ceea ce impune şi o anumită competiţie. Cum spunea colocatarul meu, vînzător la Whole Foods, “un master e absolut necesar ca să trăieşti bine în Bay Area” şi aceasta datorită costului vieţii de acolo.
Dar caracteristica cea mai interesantă a Californiei e deschiderea sa incredibilă. Pe toate axele: etnică, socială, a vîrstei. Oamenii se amestecă, indiferent de origini, de situaţia financiară, de etate.
Din cate inteleg esti in conflict cu frigul.. de ce o clima buna … zici ca iarna sunt 16 grade? pai aia e iarna ? nu spui nimic de vara ? sa stai fara ploaie 6 luni pe an nu e tocmai ok. Vara nu te coci la 40grade? asa ca nu mai exagera chestia cu clima . trebuie si un pic de ploaie . si un gratar poti face si la 25 grade nu la 35-40 cand nu poti respira. pina la urma apa inseamna viata. ploaia la fel!!!
@sl: acest subiect nu a fost in targetul meu. Un singur lucru a fost usor de remarcat: sunt inalte si au dintii albi. Sau sunt asiatice caz in care nu mai sunt asa de inalte. Mai multe informatii nu am
Am fost in Santana Row si da arata foarte bine dar spre deosebire de zonele de fiţe de la noi este mult mai “prietenos”. Oameni normal imbracati (fara branduri mari pe toate obiectele de imbracaminte si pe ochelari). Familii in ipostaze firesti, stand cu copilul pe iarba si mancand o inghetata. Si desigur Starbucks la 1/2 pret fata de Romania.
@Cezar: complet de acord. Open minded people.
@MISHUD: nu am probleme cu frigul. 40 de grade Celsius intalnesti daca te duci mai spre centrul US. NoCal este in general in intervalul 22-28 de grade in timpul verii, adica super. Poate ca din punct de vedere al consumului de apa lipsa ploii pune o problema, dar din punct de vedere al faptului ca poti sa-ti programezi iesiri, evenimente de orice fel in natura la orice data fara risc de ploaie – asta este un mare avantaj.
iti recomand daca ai timp in weekend si ai carnet sa o iei frumos in jos pe 1. Poate ajungi pana la hearst castle dar nu o sa-ti para rau pentru privelistea de pe malul oceanului. Si daca pleci de dimineata si apuci un pic de rasarit, ceata la ocean o sa fie si mai frumos. Zic hearst castle ca atunci poti sa faci o comparatie intre Peles de exemplu si ceva de aici.
Salut,
Eu sunt postat in San Diego acuma. Am facut o vizita in LA acuma in weekend. Mai stau cam o luna pe aici, dupa care ma intorc in pitoreasca noastra tara. Daca ai achef sa vii pe aici da-mi de stire, iti fac un tur prin zona La Jolla, despre care se spune ca e cea mai scumpa zona imobiliara din tara
Eu m-am intors deja de ceva vreme si nu stiu exact cand mai ajung acolo, dar merci de oferta.
Anyway e o idee buna sa dau de stire pe blog next time poate beau o bere loco cu vreun cititor aflat in zona…
Mai am si alti prieteni pe aici … dar numai un roman de care nu im e rusine sa il prezint, pentru ca restul sunt romani prea tipici (burta umflata de mici, si manele in masina)
PS
Am fost in weekend in LA. M-am oprit prin Santa Monica, si priveste ce am vazut:
http://blog.warlock.ro/2008/08/28/ce-fac-americanii-cand-se-plictisesc/