Pe de altă parte piloții aceleiași companii aeriene vor folosi iPad-uri ca să citească manualele de zbor. Nu-și vor da seama de diferență, pentru că atât Tab-urile cât și iPad-urile sunt dreptunghiulare, cu colțuri rotunjite și margine neagră. Știm deja povestea…

Pentru cursele scurte până în 2-3 orele lucrurile sunt relativ simple. Totul se poate rezolva cu un pui de somn, o carte sau ceva mp3-uri (recomand podcasturi sau niscaiva audiobooks).

Dar dacă vorbim de 10-12 ore de zbor, lucrurile se schimbă radical. Orice detaliu incepe să conteze.

Îmbrăcăminte

Aici nu sunt prea multe de spus, o singură regulă trebuie respectată: îmbracă-te cât mai confortabil. E suficient să efectuezi o singură călătorie mai lungă într-o pereche de blugi (eventual un pic strâmți) ca să te înveți definitiv minte să faci alegeri lipsite de discernământ.  Și cealaltă extremă e destul de periculoasă, iar dacă dintr-o dorință extremă de confort îmbraci un trening, încearcă totuși să nu fie alb ori inscripționat YSL sau Hugo Boss…

Eu prefer o pereche de pantaloni din stofă cât mai moale și pentru partea de sus minim 3 straturi care pot fi date jos respectiv îmbrăcate ușor: tricou, cămașă și un pulover cu fermoar. Fermoarul e util la îmbrăcare respectiv dezbrăcare rapidă fără a trece prin faza ridicolă cu puloverul dat peste cap zbătându-te într-un loc îngust. Dacă v-ați întrebat vreodată la ce servesc puloverele cu fermoar, ei bine acestea servesc la menținerea demnității umane în avion…

De ce e atâtea pregătiri? Temperatura în hardughiile astea mari, în funcție de locul în care stai și de cât de bine merge sistemul de ventilație al lighioanei, este orice dar numai predictibilă nu. Am trecut prin toate extremele posibile: de la căldură intensă la aterizare de simțeam că îmi fumegă pielea până la un zbor cu un sistem de climatizare probabil defect care în unele momente îmi permitea să fac rotocoale de abur cu respirația (era vară, dar acolo sus deasupra norilor sunt cam -40 de grade deci nu-i de joacă). Sistemele care-ți suflă aer în țeastă au mai mult rolul de a deranja și nu un scop cu adevărat util, așadar este mult mai bine să te poți baza pe o piesă de vestimentație în plus sau în minus, ușor de “instalat” sau de scos.

Gadgeturi

Ajungem și la capitolul meu preferat: în avion gadgeturile se pot bucura de atenția noastră nedivizată. Mai mult, cred că avionul și aeroportul sunt printre puținele locuri în care o tabletă poate fi apreciată la adevărata ei valoare.

Atunci când există, in-flight entertainmentul nu poate face competiție serioasă. Pentru cei care nu au avut încă ocazia, imaginați-vă un notebook foarte lent dotat cu un ecran minuscul cu rezoluție ridicol de scăzută și cu touch rezistiv (de genul care trebuie apăsat puternic cu unghiile ca să “simtă” ceva). Încărcați acest notebook cu 1-2 filme mai noi și cu câteva zeci de vechituri pompos denumite “clasic” și veți obține ceva foarte apropiat de ceea ce companiile aeriene oferă în general călătorilor.

Eu nu reușesc să dorm “la comandă” în avion, astfel încât am mereu grijă să incarc tableta cu filme și mobilul cu podcasturi ori audiobooks. Ultima oară când am fost în California m-am abținut să urmăresc “Breaking Bad” special ca să mă pot uita în avion la aproape tot ce se difuzase din seria 4 (și dacă veni vorba, e un serial excepțional, recomand). Playerul meu preferat pe Android este QQplayer (gratuit, știe o sumedenie de formate – este dovada că și chinezii știu să facă software bunicel atunci când vor).

Pentru cei care pot citi în avion (eu nu pot) un Kindle sau o tabletă cu softurile necesare poate fi o alternativă bună. Pe Android, în afară de nelipsitul Amazon Kindle, recomand Aldiko Book Reader pentru cititul fișierelor în format epub și pdf cu FBReader ca alternativă decentă.

Accesorii

Nu înțeleg de ce companiile aeriene și-au dotat căștile cu un standard de conectare care le face greu de utilizat în afara avionului – îmi vine greu să cred că un om întreg la minte ar vrea vreodată să folosească acele dispozitive pentru a asculta ceva la ele. Calitatea audio este execrabilă, iar confortul sub orice critică – după câteva ore devin sursă de durere în toate punctele în care fac contact cu urechea sau pielea capului. Acele căști ar putea la o adică juca rolul unui instrument de tortură ceva mai soft, undeva între picătura chinezească și cleștele de smuls unghiile de la degete – dar pentru asta sigur nu are nevoie de conectare la o sursă audio.

Este așadar obligatoriu să ai căștile la tine în avion, și refuză-le pe cele oferite galant de stewardesă – nu vrei să ocupi spațiul vital cu gunoaie. Pentru a te conecta la sistemul audio al avionului ai nevoie de un adaptor simplu, care costă undeva la 3-4$ pe Amazon și 5-8$ în magazinele “de electronice” din aeroporturi:

Am văzut că sunt în mare vogă căștile cu atenuare activă de zgomot gen Bose QuietComfort 15 și Sennheiser PXC 450 dar mie mi se par prea scumpe. Poate nu călătoresc suficient de mult sau fiind olecuță mai surd decât media zgomotul avionului nu mă deranjează chiar atât de tare ca pe alții. Eu prefer căști normale in-ear (exemplu) care oferă o izolare destul de bună și au avantajul că dacă te apucă picoteala nu-i musai să le scoți de la ureche ca să-ți lași capul pe spătar.

Încă nu am întâlnit telefon mobil sau tabletă care să reziste unei utilizări intense de mai mult de câteva ore fără să i se termine bateria. Iar dacă la tabletă nu e o tragedie, este ceva mai trist să te trezești că ai o problemă într-un aeroport în celălalt capăt al lumii și nu poți suna pe nimeni. Poate că familia așteaptă de la tine un mesaj că ai ajuns cu bine. Poate că hotelul a încurcat ora la care trebuia trimis shuttle-ul. Poate că persoana care trebuia să te aștepte la aeroport este într-un ambuteiaj. Pentru că nu vrei să fii descoperit în astfel de cazuri dar și pentru că vrei să urmărești serialul până la capăt îți vei cumpăra o baterie externă, eu unul recomand ChargeBlock-ul de 8600 mAh (mai mult de 6 ori capacitatea tipică a bateriei unui smartphone). Când achiziționezi așa ceva e bine să urmărești câteva criterii simple:

• Prezența unei ieșiri USB. Aceasta te va ajuta să alimentezi orice gadget care se încarcă printr-un cablu conectat la USB (cam orice în ziua de azi: iDevices, smartphone-uri, majoritatea tabletelor cu Android, cu excepția notabilă Motorola Xoom) și te va scuti de jongleriile cu diferite mufe.
• Capacitate mai mare de 5000 mAh.
• Indicator vizual de încărcare. Chiar dacă nu am reușit să descarc ChargeBlock-ul, apreciez că mă informează asupra stării bateriei și pot să întrerup distracția pentru a păstra energia necesară acelor câteva apeluri potențial urgente.

Postul începe să capete proporții, așa încât mă opresc aici. Mulțumesc pentru răbdare dacă ai citit până aici și data viitoare promit că voi ataca ne-suculentul subiect al mâncării “de avion” sau poate voi povesti despre locul în care Iadul se intersectează cu biata noastră lume fragilă, și anume aeroportul din Los Angeles.

Sursa: blogul Emag

Și iată cum arată o perspectivă similară surprinsă în Swansea la depozitul gigantului american Amazon (atenție la rafturile enorme din spate):

Sursa: Alizera Yavari pe Google+

Puteți vedea mai multe imagini cu click pe surse.

Click here to view the embedded video.

• Black Friday este ultima vineri din noiembrie și este considerata ziua cu cele mai mari vanzari de an. Culoarea negru vine de la cerneala cu care vânzătorii fac bilanțul și marchează trecerea de la roșu (pierderi) spre profit. Black Friday este cea mai cunoscută zi din serie și pre-datează cu mult comerțul online.
• Cyber Monday este prima luni după Black Friday în care teoretic internauții care nu s-au călcat în picioare vinerea trecută vor veni în număr mare pe site-uri ca să cumpere cadouri și materie primă pentru Moș. Din ce în ce mai mult această zi se contopește cu Black Friday și site-uri gen Amazon bombardează clienții cu reduceri toată perioada, pentru a “mulge” cât mai eficient cea mai profitabilă lună din an.
• Green Monday este a doua luni din decembrie, în mod normal ziua cu cele mai mari vânzări din online – lucru constatat inițial de EBay. Este ziua în care o bună parte dintre clienți decid c-au văzut ce reduceri sunt pe piață și se hotărăsc ce să cumpere de Crăciun. Încă nu-i larg popularizată, dar sunt convins că retailerii nu vor ezita să exploateze o altă oportunitate de campanie.
• Brown Monday este ceva mai putin cunoscută, în ciuda numelui nu pică neapărat în ziua de luni ci cu aproximativ o săptămână înainte de Crăciun (în funcție de retailer). Este ultima ocazie de a comanda ceva online și a primi la timp înainte de sărbători. Culoarea nu vine de la cifra de afaceri din ianuarie ci de la faptul că produsele sunt livrate în cutii de carton maroniu-bejuliu.
• Boxing Day este 26 decembrie, adică prima zi după Crăciun. Este ziua în care din ce în ce mai mulți consumatori fac schimb de cadouri, pun în circulație cardurile cadou recent primit sau returnează marfă pentru a cumpăra altceva. Multe magazine își încep soldurile în această zi, cu reduceri spectaculoase care atrag masele de amatori de chilipiruri. Este cam ultima zi din an cu potențiale profituri mari pentru retaileri.

Să sperăm că nu le înregistrează EMag chiar pe toate la OSIM

Formatul a fost cel standard, cu prima jumătate a zilei dedicată prezentărilor despre antreprenoriat într-o sesiune unică. Sala a fost încă și mai plină decât anul trecut, dar este drept că părea ceva mai mică decât cea de la Mariott din 2010.

Bănuiesc că intenția a fost ca fiecare prezentator să vină cu abordarea personală și lucrurile să se lege frumos ca într-un puzzle, dar rezultatul n-a fost chiar cel așteptat. Pe de o parte Marius Ghenea a încurajat oamenii din sală să își pună ideile în practică în România și să participe la Venture Connect, pentru ca apoi  Antonio Eram să explice că dacă vrei să joci în liga mare e musai să dai drumul la un business global și asta se poate face doar din California. Antonio a insistat că punctul de plecare este originalitatea, urmat de Sergiu Biriș de la Trilulilu care a afirmat că nu-i musai să vii cu o idee nouă (normal în cazul lui) ci contează cum execuți. Totuși succesul nu are o rețetă și dac-ar avea s-ar realiza cu un scurt training, n-ar mai fi nevoie de conferințe de acest gen.

Alte câteva note fugare din prima jumătate de zi:

• Mănac ca de obicei magistral, cu o prezentare ca la carte cu slide-uri bazate pe imagini. Am reținut citatul aproximativ “2000 de EUR/zi, atat ma costa privilegiul de a-mi vedea angajatii in fiecare dimineata. Ma doare inima cand ii vad iesind din sediu la 5, dar nu am ce sa le zic. Ei sunt angajati cu salariu, eu sunt antreprenor responsabil de un business. Asa ca mai muncesc eu singurel vreo 6-7 ore.” Și “Antreprenorii eșuați sunt cei mai bun angajați, ăștia știu și cât costă săpunul de la budă.” Amin!
• Calin Fusu, pe care l-am văzut pentru prima oară susținând o prezentare, a fost destul de molcom și s-a uitat mai mult la pantofi decât la audiență. Ai fi zis că e un tip extrem de timid și nu managerul fioros pe care l-a descris Manafu … în plus nici în “Arena Renilor” nu părea foarte … sfios. De la Fusu am reținut citatul “Daca esuezi repede, bucura-te. Puteai sa esuezi dupa 10 ani.” Încurajator, bun de imprimat pe un tricou.
• Sergiu Biriș cred c-a vrut să fie un pic prea inspirațional așa că la începutul prezentării mai că ne-a trimis pe toți la antreprenoriat și idei, în loc să frecăm mangalul la conferințe. N-a dat nimeni curs îndemnului, lumea a stat să-i urmărească prestația care a fost foarte ok. Anunțul printre rânduri de la final a fost că Triluliu lansează o “chestie” pentru audio și video premium (înțeleg de aici “pe bani”) la care lucrează de vreo 2 ani. Așteptăm cu interes.
• Vodafone pregătește un app store pentru Android. Sper că nu-l vor popula doar cu cele 82 de aplicații care concurează la “Orice se poate”…

Ah și da, mi-am pus pile la Alex Brie ca să mă primească și pe mine în IndyDevRo, chiar dacă nu “corespund” definiției…

Click here to view the embedded video.

Click here to view the embedded video.

Cel mai mult îmi place sinceritatea autorului care caracterizează aplicația ca fiind de “semi-productivitate”…

Pe la finele anilor 90, ziua amiaza mare pe Mihai Bravu un grup de mici interlopi i-au dat efectiv o lovitură în cap ca să-i ia telefonul (din fericire s-a ales “doar” cu pielea julită pe lângă ureche și jumătate de față învinețită). Ceva mai recent, a pierdut mobilul – sau i-a fost furat subtil la înghesuială. Ambele pățanii au un punct comun, și anume înainte de a putea bloca numărul cineva a dat SMS-uri la “servicii cu valoare adăugată mare” (gen concursuri, joculețe și “horoscoape”) – la o singură firmă în fiecare caz, ceea ce să recunoaștem că este o corelație interesantă. Contestația la operatorul de telefonie mobilă nu a avut succes, aceste firme care trăiesc din SMS-uri fiind “perfect legale” și suma neputând fi recuperată. Cum ar veni, în opinia operatorului frate-meu a dat pe fugă zeci de SMS-uri de horoscop, numerologie și găsirea sufletului pereche după care imediat și-a declarat telefonul furat. Rezonabil, nu?

Astăzi ne uităm la unul dintre business-urile mele preferate - Mobimezzo. Ei nu-ți dau în cap ca să fure telefonul dar exploatează naivitatea internauților prin reclame care invită la concursuri pentru a câștiga iPhone-uri sau iPad-uri (și cred că le merge binișor, pentru că mă împiedic des de bannerele lor pe YouTube sau alte site-uri cu trafic mare). Concursurile sunt evident niște formalități, “grosul” fiind de fapt trimiterea de SMS-uri și acceptarea codului de plată de 3 EUR + TVA bucata. Sigur că sunt destui care chiar au impresia că aceste concursuri sunt pe bune și nu citesc cu atenție termenii de plată, dovadă fiind posturile ocazionale care discută despre mica excrocherie. Interesant că în comentarii apar și oameni bine intenționați care explică faptul că orice concurs are o taxă firească de participare și chiar e bine să mai dai SMS-uri pentru că într-adevăr se câștigă. Un anume “Robert” mărturisește că el a câștigat un iPad și taică-său un iPhone (sau o fi o coincidență de nume pe cele 2 bloguri, cert e că acest Robert pare al dracului de norocos).

Ei bine, chiar pe pagina concursului au apărut recent poze cu căștigătorii, ca să ne spulbere orice îndoială. Să-l luăm de exemplu pe domnul Alexandru Iliescu din București, recent intrat în posesia unui iPad:

Iată un om fericit. Și totuși, fericirea lui poate fi diminuată de faptul că o universitate americană (Rutgers) încearcă să-i fure identitatea:

Este păcat că aceste afaceri perfect legale cu SMS-uri gen Mobimezzo, chiar încurajate – aș putea spune – de către operatorii români de telefonie mobilă, sunt atacate mișelește de către universități americane care încearcă să fure identitatea câștigătorilor români de iPad-uri.

Rușine!

Năpraznică dubița, o fi în stare de funcționare? Oarecum legat de subiect, un vapor care a devenit parte din peisajul localității:

Dacă era în România, apărea deja un întreprinzător care să înființeze o cârciumă, o terasă, ceva cu specific…

Ultimul an a fost o perioadă foarte interesantă din punct de vedere profesional (având ca efect secundar și penuria de postări pe acest blog). Pentru că echipele mele au lucrat la Creative Cloud, probabil una dintre cele mai importante inițiative ale Adobe din ultimii ani, am constatat că trebuie să mă plimb foarte des prin alte sedii ale companiei, în special în California. Problema cu călătoritul frecvent în interes de muncă și în special dacă implică mersul cu avionul pe distanțe mari este că se transformă repede într-o rutină și apoi într-o simplă sursă de disconfort. Mai cu un sfat de la un coleg mai învățând din experiența personală am acumulat tot soiul de tips&tricks care-ar fi fost extrem de utile dacă le-aș fi știut în avans. Încep să le scriu pe blog din 2 motive: ca să le sistematizez pentru mine însumi și în speranța că un alt călător novice le va găsi la un moment dat utile.

Se dă așadar ipoteza: delegație în străinătate, pe o perioadă scurtă (tipic o săptămână) eventual peste ocean. Avem un itinerariu, un nume de hotel, un card și niscaiva diurnă. Cum procedăm?

Să omorâm niște copaci, zic

Sau măcar câteva tufișuri mai mici. Știu că trăim în epoca informației, a aifoanelor, ne ținem documentele în format electronic in the cloud; le accesăm cu mobile, laptopuri și tablete și ne bazăm că numele nostru este corect înregistrat în baza de date a companiei aeriene. Toate acestea sunt niște unelte minunate, care ne fac viața confortabilă dar care pot deveni destul de repede probleme majore. Gadgeturile se strică sau pot fi furate, bateriile se consumă, netul în roaming costă cât un organ și poate ai o literă diferită în pașaport față de ce e stocat în baza de date a companiei aeriene. Nu vrei să te confrunți cu aceste lucruri fără un plan de rezervă – așa încât printează tot:

• Biletele de avion (vezi mai jos pentru check-in în avans)
• Voucher pentru hotel
• Adresa hotelului, numărul de telefon și harta împrejurimilor acestuia din Google Maps (primele 1-2 dăți după care le vei reține dacă mergi în același loc)
• Toate numerele importante de telefon: de acasă, de la muncă, de la biroul din străinătate, ale oamenilor cu care trebuie să te întâlnești dacă mergi la o conferință și nu-i poți prinde în birou
• Dacă ai deja programul făcut, imprimă-l
• Dacă ai de facut prezentări, imprimă notele și copiază slide-urile pe un stick USB … sau chiar două (nu e din categoria hârtie, dar e la fel de folositor

Indiferent câte gadgeturi porți la centură, întotdeauna să ai la tine o agendă banală și 2-3 pixuri ori creioane. Just in case.

Check-in, musai online

Cam toate companiile aeriene, inclusiv low-cost, permit check-in online cu 24-72 de ore înainte de ora zborului (sau chiar mai mult, depinde de operator). Este bine să te conectezi cât mai repede posibil pentru a beneficia de cel mai important avantaj al check-in-ului online: selectarea locul dorit dintre cele rămase disponibile. Dacă nu ți-e clar ce înseamnă “loc mai bun în avion”, sunt mai multe site-uri care oferă informații de acest gen dar cel pe care-l recomand eu este SeatGuru. Înarmat cu numărul cursei, SeatGuru îți va spune care sunt cele mai confortabile locuri din avionul cu care urmează să zbori. Iar dacă acelea sunt ocupate, asigură-te măcar că stai la culoar ca să ai un pic mai mult loc de respirat – la fereastră lasă-i pe cei care merg prima oară pe acest traseu, să se bucure de eventuala priveliște. Mă adresez doar celor care circulă la clasele economice, pentru că la Business sau First e loc suficient de respirat…

Pe cursele transcontinentale există obiceiul ca operatorul aerian să permită rezervarea celor mai bune locuri cu mult înainte de a se deschide check-in-ul online, contra unei taxe. British Airways de exemplu taxează cu vreo 30 EUR acest “privilegiu”. Merită. La 11 ore de zbor dacă ai înălțimea peste 1.80 și ești mai corpolent (cazul meu) pentru doar un mic procent suplimentar din costul biletului poți să-ți întinzi picioarele, să ieși frecvent “la plimbare” fără a deranja pe nimeni și fără a te împiedica în catrafusele altora. Este o senzație excelentă să simți că sângele încă mai circulă prin membrele inferioare și să nu te trezești anchilozat ca o mumie. Recomand!

Evident și de această dată nu uita să imprimi biletul și nu te baza doar pe formularul electronic sau SMS-ul pe care unele companii aeriene îl trimit.

Atât pentru început – în partea a II-a facem bagajul. Va fi interesant.

Evident, savurați…

Mergând mai departe, ajungem la a doua descoperire a domnului Troy, care – din nou – șochează profund diferite persoane. Aplicațiile au “tupeul” de a raporta via Internet fiecare apăsare de buton, fiecare tranziție și bucată de conținut afișat, frumos decorate cu identificatorul unic al telefonului (e de fapt un one-way hash) și cu adresa locației unde se află telefonul sau tableta în acel moment. Ba mai mult, o mare parte dintre aplicații trimit aceste informații spre aceeași adresă de Internet, și anume www.flurry.com – oare ce conspirație ocultă are loc acolo? Din nou răspunsul este foarte simplu: Flurry este un serviciu de analiză și reclame pentru mobile, și asta nu de azi de ieri compania fiind fondată în 2005. Popularitatea lui se justifică prin faptul că este un serviciu ok cu utilizare gratuită – nu pentru c-ar fi fațada unui grup masonic care vrea să ne urmărească fiecare mișcare. Îl folosesc și eu în aplicația mea de știri pentru Android dar am dezactivat geolocalizarea pentru că nu mi s-a părut informație atât de relevantă și pe anumite mobile implementarea avea buguri.

Toți cei care sunt uimiți de monitorizarea activității în aplicațiile mobile ar trebui să fie mirați și de faptul că în ziua de azi practic nu mai există site web fără un tag de Google Analytics sau de Omniture (aceștia ar fi cei mai mari din industrie, dar exista nenumărați alți furnizori de servicii de web analytics). Este firesc, mai ales pentru site-urile gratuite, ca deținătorii acestora să vrea să știe numărul și comportamentul utilizatorilor și să încerce să optimizeze continuu veniturile (vânzări, reclame, etc.). Mulți o să sară ca arși, dar eu cred că și pentru clientul final este un lucru bun să vadă reclame aliniate cu interesele lui și nu oferte absolut aleatoare.

Sigur că există inițiative precum legea cookie-urilor din EU recent adoptată și de România (citiți articolul dacă nu știți ce înseamnă un cookie și cum influențează reclamele pe care le vedeți pe site-uri). Dacă într-adevăr vor fi pedepsite site-urile europene care nu fac opt-in la fiecare cookie, aceasta nu va face decât să forțeze migrarea unei mari părți din companii spre centre de date care nu sunt localizate în Europa. Presimt o dezvoltare accelerată a industriei de furnizare de Internet din Turcia și Ucraina…

Aplicațiile mobile se supun acelorași reguli de business ca și site-urile web, este firesc să avem aceleași așteptări de la ele și să nu ne șocăm la astfel de constatări. Furnizorii vor face eforturi în continuare pentru a ne cunoaște cât mai bine și a ne vinde cât mai eficient produse, servicii, reclame.

În ultimă instanță, dacă locuiești în mediul urban și ești înconjurat de tehnologie există o singură soluție ca să ai intimitate absolută. Mergi în dormitor, trage storurile și culcă-te. Dar înainte de asta nu uita să-ți închizi telefonul.

Pe excelentul site Freakonomics, scris chiar de către autorii cărților ([1] și [2]), poți găsi printre multe alte lucruri rezultatele unor experimente cu subiecte surprinzătoare. De exemplu, știați că unii oameni recunosc imaginea șefului mai repede decât propria lor imagine? Este vorba de poporul tovarăș chinez, dar probabil că mai multe culturi asiatice dau naștere la acest gen de reflexe. Interesant este că “americanii de origine europeană” (citez din articol) nu au arătat așa-zisul boss effect, însă diferențele se micșorau pe măsură ce statutul social era mai ridicat (adică averea, fiind vorba de US). Cu alte cuvinte, cu cât ai mai mulți bani cu atât americanii îți vor recunoaște fața mai repede. Din nefericire, experimentul nu a fost efectuat pe subiecți din România, sunt convins că rezultatele ar fi fost încă și mai interesante.

Un alt studiu discutat pe același site (folosind … babuini) ajunge la o corelație interesantă dintre starea de sănătate și statut. Cu cât urci in ierarhie – se pare – scade nivelul de hormoni de stress și sănătatea e din ce in ce mai bună. Odată trecut de un anume nivel – și în mod special la “șăfu’ăl mare” – hormonul indicator de stress se duce la mama dracului anulând toate beneficiile obținute anterior. Ca să vezi:

Vă urez așadar să beneficiați de recunoaștere rapidă, dar nu prea rapidă.