Alte “spovedanii” interesante:

• Programele pirat sunt cea mai bună metodă de “converti” noi computere.
• Rootkiturile încearcă să fie cât mai puțin “deranjante” pentru a nu fi detectate de neofiți și a rezista cât mai mult instalate pe computerele gazdă. E “normal” să nu te prinzi că faci parte dintr-un botnet.
• Linux nu este atacat pentru că utilizatorii sunt mai “deștepți” într-ale calculatoarelor, și nu neapărat din motive economice. Dar Mac-urile încep să devină o țintă interesantă.
• Unii oameni chiar nu fac diferența între bine și rău (asta e concluzia mea vizavi de “hackerul” nostru ușor sociopat).

Apropos, dac-aș avea un sistem Windows numit SORIN-PC m-aș îngrijora un pic. Individul a postat câteva imagini ca dovadă a autenticității lui și într-una din ele am găsit următorul indiciu:

Sorin, atenție mare!

Mi se pare un adevărat moment de cotitură recentul scandal Ioan Mang (prefigurat și de gafa Corina Dumitrescu, dar PSD-ul se prinde mai greu). Dacă mai sunt politicieni în România care cred că pot ocupa funcții publice foarte vizibile ducând în spate o diplomă fictivă la o facultate străină sau lucrări plagiate, aceștia se înșeală. S-a cam terminat. Odată cu Google și cu dispariția “intimității” pe Internet a dispărut și posibilitatea de a face astfel de tembelisme în văzul public.

Mă întreb ce alte surprize ne mai rezervă guvernul Ponta. Măcar de Boc singurele 2 lucruri dovedite sunt că e un politician mediocru și … scund.

Iar dacă până acum nu intenționam să merg la vot, domnul Mang m-a convins să o fac. Vă mulțumesc că mi-ați deschis ochii, domnule Mang!

Sursa este Retronaut. Imaginea este făcută cu Instagram – sau, nu.

Conform Statcounter, telefoanele cu Android sunt cele mai populare în România, urmate de Symbian și iOS. Android a urcat constant pe parcursul ultimelor 12 luni, depășind cota iOS în martie 2011 și pe Symbian în septembrie 2011.

Lucrurile se schimbă când te uiți pe statisticile oferite de Startech. Startech au conceput versiunile de mobil pentru cam toate marile publicații românești și ar trebui să aibă o idee foarte bună despre ce telefoane folosește publicul țintă al acestora.

Conform Startech, în acest moment iOS domină piața urmat de Android și apoi de Symbian la foarte mare distanță. Este drept, statistica lor nu se limitează doar la trafic făcut din România dar dacă ambele estimări sunt conforme cu realitatea ar însemna că un mare număr de cititori ai versiunilor mobile ale ziarelor vin din afara granițelor și sunt dotați cu gadgeturi Apple. Îmi vine greu să cred asta.

Pentru un pic mai mult context, am extras de pe Mobilestats (site-ul Startech) datele istorice de trafic și am obținut următorul trend:

Dacă ne uităm la cifrele totale de trafic (pageviews de fapt) pe care le publică Startech vedem o creștere procentuală imensă (dacă am socoti iunie 2011 ca referință la 100%)

Din vara anului trecut și până acum cota de piață în România a iOS arată un trend crescător constant, pe locul 2 aflându-se Android care deși a început mai agresiv se pare c-a “lăsat-o mai moale” de la începutul acestui an. Creșterile ambelor platforme s-au făcut în detrimentul Symbian (Nokia) și RIM (Blackberry). Concluziile mele:

• Numărul smartphone-urilor utilizate de români explodează (cred că deocamdată tabletele joacă un rol minor  în această creștere). Cred că este singura piață de la noi care se cuadruplează ca volum în mai puțin de un an.
• În funcție de “pe cine întrebi”, Android sau iOS domină device-urile din România. Ambele platforme sunt interesante: poate că iOS este mai “suculent” prin prisma rentabilității aplicațiilor de succes, însă competiția este mult mai dură pe AppStore decât pe Google Play (prin calitatea softului și nu neapărat prin diversitate sau volum). De remarcat aici și că pentru a vinde pe Google Play trebuie să “suni un prieten” din Europa de Vest în vreme ce pe iOS procesul de a deveni autor de soft cu plată este foarte alambicat dar există.
• Ceilalți jucători majori (Symbian, RIM) sunt pe un trend descrescător și nu justifică investiția în învățare și dezvoltare de aplicații (în special Symbian care a fost practic condamnat de către Nokia).
• Windows Phone este deocamdată cantitate neglijabilă în România, ba chiar în mod surprinzător cota de piață a acestuia se diminuează. Nu pentru că nu s-ar vinde din ce în ce mai multe mobile cu WP7, ci pentru că nu ține pasul cu creșterea pieței. Deocamdată o investiție în această platformă este nerecomandată pentru dezvoltarea de aplicații/jocuri care țintesc doar piața locală.

Yo dawg, I heard you like promotions, so here’s a promotion for your promotion…

Dar, hai să vedem despre ce sumă este vorba. Am primit până acum 4 amenzi, în 3 zile diferite:

• Pe 11 ianuarie emiteau PV-ul cu număr de serie în jurul a 35000
• Pe 31 ianuarie, 75000
• Pe 22 februarie ajunsesera la 100000

Ce înseamnă asta:

• În ianuarie s-au emis aproximativ 2000 de procese verbale pe zi (în medie)
• În februarie cifra a scăzut spre 1100 de procese verbale pe zi

Scăderea nu poate decât să mă bucure, înseamnă că oamenii au început să-și cumpere roviniete și nu mai sponsorizează acest sistem idiot de amenzi.

Cum penalitatea de rovinieta este de 28 EUR/PV iar amenda 125 RON dacă o plătești în 48 de ore înseamnă că în fiecare zi din ianuarie s-au adunat minim 250,000 RON din amenzi și 56,000 EUR din penalitatea de rovinietă. În februarie încă estimez un respectabil 137500 RON și 31000 EUR zilnic. Frumoasă recolta. Spirit antreprenorial, nu alta.

Sper să nu am ocazia de a face și estimarea pe martie…

Începeți periplul cu Mangyongdae un parc de distracții nord-coreean menit să arate superioritatea comunismului dialectic asupra capitalismului haotic. Articolașul susține că parcul este populat la comandă cu țărani din împrejurimi atunci când vin vizitatori străini.

Mi-a plăcut îndeosebi ansamblul foto care permite să te plasezi între doi militarist-imperialiști pe cale de a fi executați. Probabil este ride-ul cel mai popular de acolo.

Urmează apoi copia de Disneyland plasată pe meleagurile chineze la doar 45 de minute de Beijing în mijlocul unui câmp de porumb. Din păcate are prea puține atractii pentru a deveni un obiectiv turistic, dar castelul – impunătorul castel face toți banii:

Dincolo de baltă, parcul Six Flags din New Orleans are măcar scuza uraganului Katrina – o scuză bună să recunoaștem. E numai bun de turnat un film cu zombie, repede până nu construiesc un mall sperăm mai greu inundabil decât parcul:

Nu putea lipsi din clasament cel mai dezastruos parc al tuturor timpurilor, inegalabilul Dracula Park. Iată-l în întreaga lui splendoare:

A bon entendeur, salut…

Pun pariu că s-ar găsi și în România contraste similare cu imagini din 89.

Pe de altă parte piloții aceleiași companii aeriene vor folosi iPad-uri ca să citească manualele de zbor. Nu-și vor da seama de diferență, pentru că atât Tab-urile cât și iPad-urile sunt dreptunghiulare, cu colțuri rotunjite și margine neagră. Știm deja povestea…

Pentru cursele scurte până în 2-3 orele lucrurile sunt relativ simple. Totul se poate rezolva cu un pui de somn, o carte sau ceva mp3-uri (recomand podcasturi sau niscaiva audiobooks).

Dar dacă vorbim de 10-12 ore de zbor, lucrurile se schimbă radical. Orice detaliu incepe să conteze.

Îmbrăcăminte

Aici nu sunt prea multe de spus, o singură regulă trebuie respectată: îmbracă-te cât mai confortabil. E suficient să efectuezi o singură călătorie mai lungă într-o pereche de blugi (eventual un pic strâmți) ca să te înveți definitiv minte să faci alegeri lipsite de discernământ.  Și cealaltă extremă e destul de periculoasă, iar dacă dintr-o dorință extremă de confort îmbraci un trening, încearcă totuși să nu fie alb ori inscripționat YSL sau Hugo Boss…

Eu prefer o pereche de pantaloni din stofă cât mai moale și pentru partea de sus minim 3 straturi care pot fi date jos respectiv îmbrăcate ușor: tricou, cămașă și un pulover cu fermoar. Fermoarul e util la îmbrăcare respectiv dezbrăcare rapidă fără a trece prin faza ridicolă cu puloverul dat peste cap zbătându-te într-un loc îngust. Dacă v-ați întrebat vreodată la ce servesc puloverele cu fermoar, ei bine acestea servesc la menținerea demnității umane în avion…

De ce e atâtea pregătiri? Temperatura în hardughiile astea mari, în funcție de locul în care stai și de cât de bine merge sistemul de ventilație al lighioanei, este orice dar numai predictibilă nu. Am trecut prin toate extremele posibile: de la căldură intensă la aterizare de simțeam că îmi fumegă pielea până la un zbor cu un sistem de climatizare probabil defect care în unele momente îmi permitea să fac rotocoale de abur cu respirația (era vară, dar acolo sus deasupra norilor sunt cam -40 de grade deci nu-i de joacă). Sistemele care-ți suflă aer în țeastă au mai mult rolul de a deranja și nu un scop cu adevărat util, așadar este mult mai bine să te poți baza pe o piesă de vestimentație în plus sau în minus, ușor de “instalat” sau de scos.

Gadgeturi

Ajungem și la capitolul meu preferat: în avion gadgeturile se pot bucura de atenția noastră nedivizată. Mai mult, cred că avionul și aeroportul sunt printre puținele locuri în care o tabletă poate fi apreciată la adevărata ei valoare.

Atunci când există, in-flight entertainmentul nu poate face competiție serioasă. Pentru cei care nu au avut încă ocazia, imaginați-vă un notebook foarte lent dotat cu un ecran minuscul cu rezoluție ridicol de scăzută și cu touch rezistiv (de genul care trebuie apăsat puternic cu unghiile ca să “simtă” ceva). Încărcați acest notebook cu 1-2 filme mai noi și cu câteva zeci de vechituri pompos denumite “clasic” și veți obține ceva foarte apropiat de ceea ce companiile aeriene oferă în general călătorilor.

Eu nu reușesc să dorm “la comandă” în avion, astfel încât am mereu grijă să incarc tableta cu filme și mobilul cu podcasturi ori audiobooks. Ultima oară când am fost în California m-am abținut să urmăresc “Breaking Bad” special ca să mă pot uita în avion la aproape tot ce se difuzase din seria 4 (și dacă veni vorba, e un serial excepțional, recomand). Playerul meu preferat pe Android este QQplayer (gratuit, știe o sumedenie de formate – este dovada că și chinezii știu să facă software bunicel atunci când vor).

Pentru cei care pot citi în avion (eu nu pot) un Kindle sau o tabletă cu softurile necesare poate fi o alternativă bună. Pe Android, în afară de nelipsitul Amazon Kindle, recomand Aldiko Book Reader pentru cititul fișierelor în format epub și pdf cu FBReader ca alternativă decentă.

Accesorii

Nu înțeleg de ce companiile aeriene și-au dotat căștile cu un standard de conectare care le face greu de utilizat în afara avionului – îmi vine greu să cred că un om întreg la minte ar vrea vreodată să folosească acele dispozitive pentru a asculta ceva la ele. Calitatea audio este execrabilă, iar confortul sub orice critică – după câteva ore devin sursă de durere în toate punctele în care fac contact cu urechea sau pielea capului. Acele căști ar putea la o adică juca rolul unui instrument de tortură ceva mai soft, undeva între picătura chinezească și cleștele de smuls unghiile de la degete – dar pentru asta sigur nu are nevoie de conectare la o sursă audio.

Este așadar obligatoriu să ai căștile la tine în avion, și refuză-le pe cele oferite galant de stewardesă – nu vrei să ocupi spațiul vital cu gunoaie. Pentru a te conecta la sistemul audio al avionului ai nevoie de un adaptor simplu, care costă undeva la 3-4$ pe Amazon și 5-8$ în magazinele “de electronice” din aeroporturi:

Am văzut că sunt în mare vogă căștile cu atenuare activă de zgomot gen Bose QuietComfort 15 și Sennheiser PXC 450 dar mie mi se par prea scumpe. Poate nu călătoresc suficient de mult sau fiind olecuță mai surd decât media zgomotul avionului nu mă deranjează chiar atât de tare ca pe alții. Eu prefer căști normale in-ear (exemplu) care oferă o izolare destul de bună și au avantajul că dacă te apucă picoteala nu-i musai să le scoți de la ureche ca să-ți lași capul pe spătar.

Încă nu am întâlnit telefon mobil sau tabletă care să reziste unei utilizări intense de mai mult de câteva ore fără să i se termine bateria. Iar dacă la tabletă nu e o tragedie, este ceva mai trist să te trezești că ai o problemă într-un aeroport în celălalt capăt al lumii și nu poți suna pe nimeni. Poate că familia așteaptă de la tine un mesaj că ai ajuns cu bine. Poate că hotelul a încurcat ora la care trebuia trimis shuttle-ul. Poate că persoana care trebuia să te aștepte la aeroport este într-un ambuteiaj. Pentru că nu vrei să fii descoperit în astfel de cazuri dar și pentru că vrei să urmărești serialul până la capăt îți vei cumpăra o baterie externă, eu unul recomand ChargeBlock-ul de 8600 mAh (mai mult de 6 ori capacitatea tipică a bateriei unui smartphone). Când achiziționezi așa ceva e bine să urmărești câteva criterii simple:

• Prezența unei ieșiri USB. Aceasta te va ajuta să alimentezi orice gadget care se încarcă printr-un cablu conectat la USB (cam orice în ziua de azi: iDevices, smartphone-uri, majoritatea tabletelor cu Android, cu excepția notabilă Motorola Xoom) și te va scuti de jongleriile cu diferite mufe.
• Capacitate mai mare de 5000 mAh.
• Indicator vizual de încărcare. Chiar dacă nu am reușit să descarc ChargeBlock-ul, apreciez că mă informează asupra stării bateriei și pot să întrerup distracția pentru a păstra energia necesară acelor câteva apeluri potențial urgente.

Postul începe să capete proporții, așa încât mă opresc aici. Mulțumesc pentru răbdare dacă ai citit până aici și data viitoare promit că voi ataca ne-suculentul subiect al mâncării “de avion” sau poate voi povesti despre locul în care Iadul se intersectează cu biata noastră lume fragilă, și anume aeroportul din Los Angeles.

Sursa: blogul Emag

Și iată cum arată o perspectivă similară surprinsă în Swansea la depozitul gigantului american Amazon (atenție la rafturile enorme din spate):

Sursa: Alizera Yavari pe Google+

Puteți vedea mai multe imagini cu click pe surse.

Click here to view the embedded video.

• Black Friday este ultima vineri din noiembrie și este considerata ziua cu cele mai mari vanzari de an. Culoarea negru vine de la cerneala cu care vânzătorii fac bilanțul și marchează trecerea de la roșu (pierderi) spre profit. Black Friday este cea mai cunoscută zi din serie și pre-datează cu mult comerțul online.
• Cyber Monday este prima luni după Black Friday în care teoretic internauții care nu s-au călcat în picioare vinerea trecută vor veni în număr mare pe site-uri ca să cumpere cadouri și materie primă pentru Moș. Din ce în ce mai mult această zi se contopește cu Black Friday și site-uri gen Amazon bombardează clienții cu reduceri toată perioada, pentru a “mulge” cât mai eficient cea mai profitabilă lună din an.
• Green Monday este a doua luni din decembrie, în mod normal ziua cu cele mai mari vânzări din online – lucru constatat inițial de EBay. Este ziua în care o bună parte dintre clienți decid c-au văzut ce reduceri sunt pe piață și se hotărăsc ce să cumpere de Crăciun. Încă nu-i larg popularizată, dar sunt convins că retailerii nu vor ezita să exploateze o altă oportunitate de campanie.
• Brown Monday este ceva mai putin cunoscută, în ciuda numelui nu pică neapărat în ziua de luni ci cu aproximativ o săptămână înainte de Crăciun (în funcție de retailer). Este ultima ocazie de a comanda ceva online și a primi la timp înainte de sărbători. Culoarea nu vine de la cifra de afaceri din ianuarie ci de la faptul că produsele sunt livrate în cutii de carton maroniu-bejuliu.
• Boxing Day este 26 decembrie, adică prima zi după Crăciun. Este ziua în care din ce în ce mai mulți consumatori fac schimb de cadouri, pun în circulație cardurile cadou recent primit sau returnează marfă pentru a cumpăra altceva. Multe magazine își încep soldurile în această zi, cu reduceri spectaculoase care atrag masele de amatori de chilipiruri. Este cam ultima zi din an cu potențiale profituri mari pentru retaileri.

Să sperăm că nu le înregistrează EMag chiar pe toate la OSIM