Iepurasul n-are Bakugan
Subiectul acestui articol va fi poate un pic straniu pentru cei care nu sunt părinţi de copii de vârstă şcolară. Noi, ceilalţi, suntem deja familiari cu fenomenul Bakuganilor, iar cei care nu sunt încă vor deveni destul de rapid, după cum se va vedea în rândurile ce urmează.
Mie-mi revine plăcuta sarcină de a o duce pe fiica noastră la şcoală în fiecare dimineaţă (boboacă de clasa I). Pe drum, aşa cum este şi firesc, schimbăm una-două vorbe despre cum mai merge şcoala, care mai e trendul şi moda în rândul colegilor. De la o vreme, cam acum o lună, a început să-mi povestească despre Bakugan. Jocul Bakugan. Cât de minunat este acesta şi cât de formidabil este Bakugan. “Bacuganii” sunt aşadar subiect preferat de discuţie, dimineaţă de dimineaţă. Bun. Ca un tată informat ce sunt, am pus mâna pe Google ca să descifrez tărăşenia.
La origine, Bakugan este un serial japonez de desene animate. Partea interesantă este că nu ştiu ca acesta să se fi difuzat la noi şi în mod sigur nu sunt reclame la produse derivate (am verificat stând într-o seară cuminte şi urmărind Jetix cu cea mică). Cu toate acestea, foarte mulţi copii şi-au cumpărat piese pentru jocul cu acelaşi nume. Bakugan este un joc de strategie cu cărţi de joc lipite pe o folie metalică şi nişte figurine care se pliază într-o mică sferă cu diametrul de câţiva centimetri. Rostogolite într-o anumită poziţie pe cărţi, sferele se depliază singure cu ajutorul unui mecanism magnetic şi scot la iveală câte un monstruleţ, aripi, clonţ, după caz. Evident că sunt o sumedenie de figurine, fiecare cu abilităţile ei specifice, puteri, etc. Jocul pare destul de complicat şi bănui copiii că nu au înţeles perfect regulile, dar marea plăcere a celor mici este să aibă cât mai mulţi “bacugani” diferiţi şi de preferat cât mai puternici. Chiar şi pe plan imaginar, fiică-mea explicând că o colegă i-a promis un Bakugan special, mai mare şi mai distrugător decăt toţi, pe care tăticul i-l va aduce dintr-o călătorie în străinătate pe care o efectuează special în acest scop. După cum se vede, capriciile celor mici sunt doar o reflexie exagerată a defectelor noastre.
Toate bune şi frumoase dacă fiică-mea nu ar fi cerut să-i alcătuiesc o mică armata de bakugani, în condiţiile în care jocul a devenit cam singura formă de socializare în pauze la ea în clasă.

Spre surprinderea mea, am găsit monstrişorii atât într-un hypermarket cât şi într-un magazin mai de cartier. Cu un preţ destul de piperat. 20 RON pentru un mormoloc de plastic este mult prea scump în opinia mea. Dar cum s-o las pe cea mică fără activitate în pauze ? Am înghiţit în sec şi am achiziţionat un soi de dragon, un individ cu cioc şi un ceva verde diform dar puternic (740 de puncte, nu-i de colo). În naivitatea mea, credeam că lucrurile se vor opri aici.
Dar a venit sezonul sărbătorilor de Paşte când decidem ce am vrea să ne aducă … Iepuraşul … ştiţi voi, Iepuraşul. Evident că pentru pitic singurul cadou interesant era un Bakugan, ideal un Dragon Negru sau ceva “puternic de pământ” (micii monştri fiind organizaţi pe categorii, aşa cum le şade bine unor făpturi supranaturale). Purced aşadar întru înfăptuirea acestui măreţ ţel. Dar …
Problemă. Mare problemă. În hypermarket, Bakugan ioc, în magazin, Bakugan deloc. În Diverta un vânzător pişicher îmi spune că nu au Bakugani dar sigur nu găsesc nicăieri pentru că “au întrebat mulţi părinţi zilele astea”. De ce nu cumpăr altceva ? îmi sugerează el generos. Da, mersi.
Acum urmează partea interesantă. Pun mâna pe telefon ca să informez cartierul general – adică soţia – despre mersul ostilităţilor. “Cum adică nu mai au Bakugani ? … Stai un pic” spune ea. După care revine şi-mi spune – râzănd – că la auzul veştii ca nu se mai găsesc bakugani TOŢI colegii ei de birou cu copii de vârstă şcolară s-au alertat brusc. Toţi copiii colegilor vroiau bakugani de Paşte !
Este clar, dragi părinţi tovarăşi de suferinţă, invazia bakuganiană s-a răspândit aproape peste tot şi nu mai poate fi oprită. Vom sucomba în curând sub loviturile terifiante ale cataplasmelor de foc şi ale dragonilor de apă cu 790 de puncte de putere de căciulă.
Acestea fiind zise, vă urez Sărbători Fericite de Paşte !
PS Iepuraşul va aduce o carte. Da, o carte.
Pagini: « 1 [2] 3 4 5 6 7 8 9 » Arată toate comentariile
22 Apr 09 17:28
Daca il aveti pe Diablio-Preias sa va faceti rost de cartea “Miracolul-Scufundari” ca puteti sa ajungeti pe ce carte doriti.
22 Apr 09 22:21
Dupa ce l-am invatat să joace moară (cu boabe de fasole şi grăunţe, old-fashion style) fiu-meu s-a plictisit instantaneu de bakugani.
24 Apr 09 21:52
tare
29 Apr 09 14:30
Nene, dar cand bei o bere de 0.5 litrii de aceiasi bani- se poate.
La nevoile simple ale sotiei tale, un buchet de flori – minim 25 de lei – daca nu sunt ghiocei- nu te gandesti?
Asa ca 20 de lei pentru copilul tau e prea mult. Gasesti in piata cu 7 lei, facuti din polimeri cancerigeni , materiale controlate de neica nimeni in China. Acolo e mai ieftin.
De fapt, mai bine nu -ti educa copilul, redai sansa de a fi frustrat ca si cei din generatia noastra. Poate asa va ajunge si el un Jiji de la Pipera.
Cu stima,
George
30 Apr 09 19:38
cum sa dai atat io cumpar ccu 3,5 lei cei cu 20 de lei asa ca vati fraierit va rog nuj dak ati insultat bakugan dar este minunat
R: Va rog sa aveti o exprimare civilizata, am taiat expresile injurioase. Recomand gramatica limbii române.
01 Mai 09 21:19
Eu sunt din Focsani. La Carrefour erau (acum nu mai sunt deloc) 25 lei noi, acum la aproape orice librarie sunt 15 lei noi, bakugani mai mari
03 Mai 09 16:00
eu am trei bakugani mari si au costat 500 lei iar la carrefour erau 24 lei un bakugan mic
08 Mai 09 17:32
care sunteti din sibiu?
daca sunteti un spunetimi si mie de unde iau bakuganuri mici
09 Mai 09 23:56
acum, la carrefour au aparut din nou bakugani mici.
Enervant e ca acum sunt 30 RON (lei noi).
10 Mai 09 20:25
Daca vreti sa va luati Bakugani- Supremi va puteti duce la Gradina Zoologica di Sibiu. Eu mi-am cumparat 5 Bakugani de acolo.