Ideea acestui articolas mi-a venit cu ceva vreme in urma, cand scriind un comentariu pe blogul lui Dragos Novac, Radu Ionescu intervine in discutie si incepe argumentul cu “asta e vorba de programator”. Initial m-am bucurat, am crezut sincer ca Radu imi dadea dreptate – insa m-am lamurit repede ca de fapt sensul atribuit de el era “programator=pafarist”. Cel putin, in acea discutie. Retineti nu “Spinei nu stie” ci “programatorii nu stiu”. Acest mic frecus intre o parte dintre “oamenii de IT” si o parte dintre “oamenii de business” – in care fiecare grup considera celalalt grup drept incompetent – nu este deloc nou pentru mine.
Am asistat la acest gen de remarci/dat ochii peste cap/aluzii de nenumarate ori; “ostilitatile” se desfasoara la o scara mai mare sau mai mica in majoritatea firmelor care au un departament de IT (adica, pe scurt, majoritatea firmelor cat de cat rasarite). Lucrurile s-ar putea rezuma cam asa:
“Oamenii de business” ii considera pe “oamenii de IT” niste inadaptati supra-platiti cartitori si aroganti, inapti sa lege doua vorbe, gata oricand sa ucida orice idee buna cu sange rece, perfectionisti, consumand enorm de mult timp cu analize inutile, dar mai ales incapabili sa dea pe loc o estimare precisa a unui task simplu si ulterior sa se tina de acea estimare.
“Oamenii de IT” ii vad pe “oamenii de business” ca pe niste indivizi superficiali, care se entuziasmeaza la cele mai nefundamentate idei, petrecandu-si timpul in vorbarie sterila, inapti sa efectueze o analiza serioasa a unei probleme, dar mai ales incapabili sa inteleaga ca dezvoltarea de software este mai complicata decat descarcatul unui vagon de caramizi, deci nu se poate estima dupa ureche.
In mod evident, nu pot sa fiu de acord cu nici una dintre opinii deoarece, ca majoritatea consultantilor IT, port alternativ cate una dintre cele 2 palarii (IT si management, mai precis). Cu toate acestea, trebuie sa remarc existenta unui sambure de adevar de la care de fapt porneste intreaga tarasenie. Nu are desigur legatura cu domeniile in care lucreaza acesti oameni, ci cu genul de personalitate atrasa de catre un tip de job sau altul. In general, trasaturile psihice ale cuiva atras de IT sunt radical diferite de cele ale unui om care se simte in largul lui in domeniul (sa zicem) marketing.
In natura diferenta naste indeobste tensiuni, era firesc ca si in cazul oamenilor sa se intample la fel. Factori atenuatori exista, am constatat ca problemele dispar – in mod paradoxal – fie daca firma este foarte mica, fie daca firma este foarte mare. Pentru firmele “de apartament” este destul de clar, e cam ca intr-o familie, toata lumea face cate putin din orice, prioritatile sunt clare pentru toti, iar comunicarea eficienta si fara prejudecati este mai degraba o chestiune de supravietuire. In firmele mari diferentele sunt “intarcuite”: se intampla ca oameni ce muncesc ani de zile in departamente diferite ale aceleiasi firme sa nu schimbe nici macar o vorba intre ei. Secretul “netezirii” asperitatilor din comunicare in firmele mari sunt cei din middle management. Ei trebuie sa-si adapteze – voit sau din intuitie – forma mesajului in functie de cel caruia mesajul ii este destinat. Ei joaca de multe ori rolul tampoanelor dintre vagoane. Un rol ingrat, e drept, din cauza caruia multi sunt considerati duplicitari de catre subalterni si deseori chiar de catre manageri din nivelul imediat superior. O tema interesanta de discutat, poate alta data…
Sa revenim la firmele de dimensiuni mici-medii, undeva intre cateva zeci si cateva sute de angajati. Acestea constituie la ora actuala din cate stiu eu “grosul” angajatorilor in domeniul privat, in Romania. Proiectele sunt maricele, strategia – de multe ori – nu foarte clara si nu foarte cunoscuta. Angajatii din aceste firme au zona lor limitata de responsabilitate dar nu atat de limitata incat X sa nu stie ca Y conduce echipa care este in intarziere cu o anumita implementare sau Z sa nu stie ca W a castigat licitatia promitand functionalitati nerealiste ale produsului in urmatoarea versiune. Dupa care X, Y, Z si W arunca remarci negativiste si isi dau discret cu bombeul in rotula pe la team building-uri. In episodul viitor, vom vedea de ce anume se intampla acest lucru si cam ce ar fi de facut ca sa “restauram armonia”. Sau, macar, sa incercam s-o restauram …
[Va urma]
Ce armonie? Eu sint programator si am o mare ura pe departamentele “de suport”. Project managerii freaca niste planificari, au masini, laptoape si telefoane de la firma; doamnele contabile (vorba vine “doamnele”) nu pot sa-ti dea salariul in avans, nici sa-ti vireze banii pe un alt card decit cel la banca cu care are firma intelegere iar pentru o adeverinta de salariu te tin o saptamina; aia de la vinzari nu stiu decit sa participe la oferte (ia caietul de sarcini, duc plicul cu oferta si se lauda cu legaturile din interior) fiindca ofertele noi le facem; gheisele de la HR plutesc de colo colo intre site-ul bestjobs si teste de inteligenta; aia de la securitate monteaza camere video, inchid portul 21 si interzic messengerul. Toti insa umbla in gura cu “framework”, “proactivitate”, “CRM”, “document management”, “integrare” etc.
acesta e un articol analitic, scris pentru oameni analitici
imi/iti doresc un feedabck pozitiv la acest articol si din partea oamenilor de marketing
sau cum crede lumea ca ar spune un programator: “crezi ca ai pus suficiente imagini ca sa inteleaga si ceilalti?”
contextul e context, e bine ca il amintesti, e rau ca nu il intelegi.
tu argumentai acolo validitatea unei pozitionari si strategii prin tehnologiile folosite. Eu si Dragos iti explicam business-wise ce se intampla.
de aici si pana la povestea pe care ai croit-o e evident un oarecare drum. drum bun.
AC: zugravesti un tablou destul de sumbru, insa am o nelamurire. Sunt calculatoarele si serverele lor, corect ? Au dreptul sa inchida ce porturi vor si sa interzica tot ce le trece prin cap.
Mihai: mai am poze, daca e nevoie si ceva cantecele, am observat ca e trendy sa pui cantecele pe blog
Radu: nu am contestat fondul discutiei, ci maniera in care ai argumentat. Probabil ca ai avut dreptate, nu am mai reflectat asupra chestiunii. Dar “asta e vorba de programator” este o generalizare un pic fortata, nu crezi ? Lasa-mi “dreptul” de a gresi ca un individ anume, ca mine, nu ca un programator.
Oamenii de business sunt un “rau necesar” al industriei IT
Acum sincer, cele mai bune analize de business le-am vazut facute de oameni care au fost la viata lor si programatori!
Interesant este ca in general in Romania, in special datorita traditiei, iar mai nou datorita crizei de programatori, un dezvoltator este mai bine platit decat un business-analyst, iar in Vest e cam invers. O fi mai bine, o fi mai rau?
Ai atins doar o parte a problemei.. Sa vezi ce frumoase sunt conflictele de “oamenii de IT ” vs juristi sau contabili, ori ingineri vs juristi, vazute de mine in multiple situatii …
Generalizari, acuze, grupulete…etc..
Morala e una singura :
Toate generalizarile sunt periculoase, inclusiv aceasta…
este foarte dificil sa nu fii interpretat ca partinitor, atunci cand vii dintr-una din tabere
dar acest articol imi da tocmai senzatia de varietate, si in nici un caz de generalizare hiperbolizatoare
Huh, doar o observatie. Cea mai mare problema din IT-ul romanesc ar fi lipsa de viziune; poate scrii ceva pe tema asta, Adrian.
Conflictele de genul programator-analist-vanzator-marketer-portar-server-cabluri-interfete se rezolva foarte simplu: people management, vorba englezului. Cand vom avea manageri de calitate cu personalitati puternice, care stiu sa dialogheze dar mai ales sa asculte, atunci va inainta si industria de la noi.
De notat interventia domnului Radu Ionescu, interventie ce se inscrie in tiparul .ro prin natura conflictuala (ce adiee la lecturarea sa). Pacat, ma asteptam la un alt raspuns. Radu, nu e asa ca poti mai bine de atat?
Nimic nou sub soare … probleme vechi de cind lumea, oriunde si oricind. Nici nu cred ca trebuie prea mult analizat fenomenul pt. ca nici nu dispare nici nu se atenueaza, ci pur si simplu va continua sa existe atit timp cit fiecare intelege doar munca sa, nu si a nivelelor de sub sau deasupra lui. Spor la munca intr-o vineri 13
@Bogdan, Mihai: eu cunosc aspectul “IT vs” pentru ca acesta e domeniul in care imi castig painea. Probabil ca exista si o doza de subiectivism in articolul meu, dar este absolut neintentionata.
@Alin: nu stiu daca am experienta necesara ca sa vorbesc despre cum “ar trebui” sa fie viziunea intr-un business din IT-ul fie el si mioritic. Managerii trebuie nu numai sa asculte, dar sa si INTELEAGA. Radu probabil are 37 Signals ca model de antreprenoriat, cred ca e un fel de model pentru el. Eu “m-am luat” de model, deci e firesc sa apara un picusor de agresivitate. Este pacat ca Radu nu a facut efortul de a trece peste introducere si a spune ceva concret cu privire la subiect, pentru ca este un om care ar avea de zis lucruri interesante. Si nu neaparat sa-mi cante isonul…
Multumesc pentru comentarii, am sa tin seama in episodul II … cand voi avea timp sa-l scriu.
@Adrian: zici ca e sumbra situatia pe care o descriu eu, dar postul meu nu e complet, abia acum am vazut. Ce lipseste e:
“Lucrez la o firma destul de mare (>500 de angajati) intr-un departament mediu: sintem cam 25 de oameni, dintre care 10 programeaza, 2 sint project manageri, 3 sint manageri (da, eu am 3 sefi, pe 3 nivele), 3 testeri iar restul (cam 4-5 oameni) sint de la departamente de suport (HR, contabilitate, vinzari, IT). Proportia aproximativa este de 1:1 si asta in conditiile in care facem soft, nu fasole batuta”.
Mai zici ca sint serverele si calculatoarele lor si ca au dreptul sa inchida ce vor si sa impuna ce restrictii vor. In principiu e corect, cu citeva amendamente: nu sint chiar serverele lor, sint ale firmei, deci si ale mele. Noi facem multe aplicatii web si in multe cazuri folosim FTP, asa ca sa inchizi portul 21 mi se pare oarecum fortat.
Alin a facut o referire la managerul de calitate si rolul lui, dar a trecut neobservata se pare… Rolul acesta este foarte important deoarece, printre altele, trebuie sa se implice in constientizarea la nivelul intregii organizatii cu privire la calitate. Si asta nu este deloc simplu pentru ca marea majoritate a companiilor romanesti sau asa-zis multinationale (dar pornite din RO) nu-si motiveaza in nici un fel angajatii, nu-i fac partasi la strategia (asta in cazul in care exista) companiei, la obiective si modalitatile de atingere a acestora.
Dapartamentele de calitate ar trebui sa implice toate celelalte departamente in a dezvolta calitate in toate operatiunile, in a face toti angajatii sa inteleaga de ce este nevoie sa fie masurata performanta si de ce este nevoie de proceduri, politici, practici si cum pot chiar angajatii sa gaseasca proprii solutii si sa le puna in practica pentru a creste performanta.
Nu lucrez in calitate, sunt IT-ist, dar m-a interesat domeniul (Six Sigma, TQM, etc.). Am lucrat in doua firme mari, cu pretentii de multinationale si nici macar nu am observat existenta departamentului de calitate, in afara de faptul ca au obtinut ISO 9001.
Pingback: Netuality » Blog Archive » Oamenii din IT sunt de doua tipuri …