Ideea acestui articolas mi-a venit cu ceva vreme in urma, cand scriind un comentariu pe blogul lui Dragos Novac, Radu Ionescu intervine in discutie si incepe argumentul cu “asta e vorba de programator”. Initial m-am bucurat, am crezut sincer ca Radu imi dadea dreptate – insa m-am lamurit repede ca de fapt sensul atribuit de el era “programator=pafarist”. Cel putin, in acea discutie. Retineti nu “Spinei nu stie” ci “programatorii nu stiu”. Acest mic frecus intre o parte dintre “oamenii de IT” si o parte dintre “oamenii de business” – in care fiecare grup considera celalalt grup drept incompetent – nu este deloc nou pentru mine.

Am asistat la acest gen de remarci/dat ochii peste cap/aluzii de nenumarate ori; “ostilitatile” se desfasoara la o scara mai mare sau mai mica in majoritatea firmelor care au un departament de IT (adica, pe scurt, majoritatea firmelor cat de cat rasarite). Lucrurile s-ar putea rezuma cam asa:

“Oamenii de business” ii considera pe “oamenii de IT” niste inadaptati supra-platiti cartitori si aroganti, inapti sa lege doua vorbe, gata oricand sa ucida orice idee buna cu sange rece, perfectionisti, consumand enorm de mult timp cu analize inutile, dar mai ales incapabili sa dea pe loc o estimare precisa a unui task simplu si ulterior sa se tina de acea estimare.

“Oamenii de IT” ii vad pe “oamenii de business” ca pe niste indivizi superficiali, care se entuziasmeaza la cele mai nefundamentate idei, petrecandu-si timpul in vorbarie sterila, inapti sa efectueze o analiza serioasa a unei probleme, dar mai ales incapabili sa inteleaga ca dezvoltarea de software este mai complicata decat descarcatul unui vagon de caramizi, deci nu se poate estima dupa ureche.

In mod evident, nu pot sa fiu de acord cu nici una dintre opinii deoarece, ca majoritatea consultantilor IT, port alternativ cate una dintre cele 2 palarii (IT si management, mai precis). Cu toate acestea, trebuie sa remarc existenta unui sambure de adevar de la care de fapt porneste intreaga tarasenie. Nu are desigur legatura cu domeniile in care lucreaza acesti oameni, ci cu genul de personalitate atrasa de catre un tip de job sau altul. In general, trasaturile psihice ale cuiva atras de IT sunt radical diferite de cele ale unui om care se simte in largul lui in domeniul (sa zicem) marketing.

In natura diferenta naste indeobste tensiuni, era firesc ca si in cazul oamenilor sa se intample la fel. Factori atenuatori exista, am constatat ca problemele dispar – in mod paradoxal – fie daca firma este foarte mica, fie daca firma este foarte mare. Pentru firmele “de apartament” este destul de clar, e cam ca intr-o familie, toata lumea face cate putin din orice, prioritatile sunt clare pentru toti, iar comunicarea eficienta si fara prejudecati este mai degraba o chestiune de supravietuire. In firmele mari diferentele sunt “intarcuite”: se intampla ca oameni ce muncesc ani de zile in departamente diferite ale aceleiasi firme sa nu schimbe nici macar o vorba intre ei. Secretul “netezirii” asperitatilor din comunicare in firmele mari sunt cei din middle management. Ei trebuie sa-si adapteze – voit sau din intuitie – forma mesajului in functie de cel caruia mesajul ii este destinat. Ei joaca de multe ori rolul tampoanelor dintre vagoane. Un rol ingrat, e drept, din cauza caruia multi sunt considerati duplicitari de catre subalterni si deseori chiar de catre manageri din nivelul imediat superior. O tema interesanta de discutat, poate alta data…

Sa revenim la firmele de dimensiuni mici-medii, undeva intre cateva zeci si cateva sute de angajati. Acestea constituie la ora actuala din cate stiu eu “grosul” angajatorilor in domeniul privat, in Romania. Proiectele sunt maricele, strategia – de multe ori – nu foarte clara si nu foarte cunoscuta. Angajatii din aceste firme au zona lor limitata de responsabilitate dar nu atat de limitata incat X sa nu stie ca Y conduce echipa care este in intarziere cu o anumita implementare sau Z sa nu stie ca W a castigat licitatia promitand functionalitati nerealiste ale produsului in urmatoarea versiune. Dupa care X, Y, Z si W arunca remarci negativiste si isi dau discret cu bombeul in rotula pe la team building-uri. In episodul viitor, vom vedea de ce anume se intampla acest lucru si cam ce ar fi de facut ca sa “restauram armonia”. Sau, macar, sa incercam s-o restauram …

[Va urma]