Blasfemiez criticând cartea lui Spolsky și mă aștept să încasez o remarcă sarcastică de la cel puțin unul dintre colegii de la Adobe. Înainte totuși de a înnobila articolele lui Joel la rang de religie de angajare, aș remarca faptul că în viața reală există și bugete strânse, piața muncii tensionată sau deadline-uri urgente care nu te așteaptă să aplici teoriile din cărticică. Compromisul există. Live it. Love it.

Mă contrazic cu un amic care susține că e regizat … și e mai vechi decât susține datarea. Hm. Trebuie să admit că sincronizarea acțiunii cu banda sonoră e cam suspectă.

[Sursă: English Russia]

Dacă ar fi fost publicat la secțiunea Bancuri sau Miștocăreală, nu aș fi zis nimic. Figurând la rubrica “Management”, articolul La cine sa te astepti cand implementezi IT din publicația online Wall-Street ilustrează cât se poate de bine starea de fapt zugrăvită într-un articol mai vechi de-al meu “Oamenii de business” vs “oamenii de IT” (partea I, și iată un imbold suplimentar ca să scriu și partea a II-a). Printre una-două afirmații corecte dar banale, autorul (neprecizat) împănează articolul cu o serie de afirmații cli?eistice, discriminatorii și uneori de-a dreptul debile.

Pentru că, vedeți voi, oamenii din IT sunt de doua tipuri: “geeks” și “costume”. Conform articolului – citiți și vă minunați : Profesionistul IT tipic vine la munca in jeansi si un tricou, cu o atitudine flegmatica asupra vietii si un iPod plin cu muzica. Va asculta viziunea businessului asupra proceselor de transpus prin tehnologie, va parea ca intelege problema si apoi va programa ceva complet diferit de ce ar fi trebuit sa iasa. Ei sunt de obicei atat de scufundati in propria viziune asupra programarii si asupra proceselor, incat ignora complet realitatea si sunt foarte mandri ca pot sa proiecteze niste procese minunate – doar ca sunt aplicabile unui alt proiect, posibil din alta galaxie. Un specialist IT seamana, in viziunea celor din business, cu un rocker, punker sau orice alta categorie profesionala cu preocupari indoielnice. Ei se trezesc tarziu si stau tarziu noaptea pentru a experimenta solutii “elegante”, nu au ore fixe pentru mese (bineinteles ca mananca doar “junk”) si refuza sa participe la pranzuri de business (probabil ca nu ar fi lasati sa intre in restaurant in primul rand…). Prefera sa socializeze cu un anturaj format tot din “geeks” si vorbesc in dialecte pe care oamenii de business nu o sa le inteleaga niciodata. Aceștia ar fi cei din categoria “geeks”. Genul de oameni care nu sunt lăsați să intre în restaurant.

Urmează apoi “costumele”, unde intriga se complică: ei dau impresia ca se vor ocupa de toate aspectele implementarii. Da, îmi imaginez șeful de proiect IBM care asigură clientul cu un aer impasibil: “Nici o problemă, am să mă ocup singurel de scrierea unui milion de linii de cod și de testare”. Citez : Pe “costume” te poti baza; pentru a-si consolida buna impresie sunt imbracati la costum chiar si pe caldura cea mai mare. Este un super criteriu pentru a detecta oamenii de încredere în IT.

și mai hilare sunt “sfaturile” date pentru a asigura o bună comunicare IT-știi. Pe geeks nu e bine să îi critici privitor la felul în care arată. Pe “costumiști” nu este bine să-i ironizezi in privinta infatisarii, a vocabularului sau a metodelor de analiza si de management pe care le folosesc. Dar, oameni buni, acestea sunt sfaturi universal valabile. Nu cred că există vreun domeniu în care profesioniștii să se lase ironizați și criticați.

Alt sfat tare privitor la geeks este că trebuie sa le ceri parerea experta atunci cand proiectezi un nou proces de business sau cand achizitionezi produse hardware sau software IT. Ummm … stai nițel … nu acesta este jobul oamenilor din IT ? Cine e plătit să facă – printre altele – validare tehnică ? Mai mult se pare că nu este bine sa le spui cum sa isi faca treaba. Adineauri am “stabilit” că nici măcar nu le putem pricepe vocabularul, de ce în numele lui Dumnezeu un neprofesionist ar dori să-i spună unui programator cum să programeze ??

Aparent, dacă vrei să nu te înțelegi bine cu geeks trebuie să le spui ca esti interesat de rezultate si nu de proces. Este evident o aberatie totală, tocmai asta trebuie să repeși periodic IT-ului în ședințe. Nu faci mișto de ținuta lor vestimentară sau de felul lor de a vorbi, nu-i înveți să deseneze diagrame UML sau prototipuri de site web, dar le spui ce rezultate ai acum și ce rezultate aștepți după implementare.

Am putea discuta îndelung despre acest articol, dar nu am timpul necesar în acest moment. Văd însă în jurul meu, pe la clienți și prin firmele unor amici, foarte multă frustrare apropos de subiectul IT. Frustrarea este generată nu de oamenii care lucrează în domeniu, ci de fapt de piața muncii în IT în acest moment, care este teribil de dezechilibrată. Deși percepția mea (subiectiv?) este că lucrurile stau ceva mai bine decât în 2006, în continuare este foarte dificil să găsești candidați buni pe piață. Situația afectează evident și firmele de outsourcing/dezvoltare software și implicit respectarea termenelor și a standardelor de calitate la proiectele livrate de aceștia. Există soluții la acest gen de probleme, dar clișeele și sfaturile anapoda nu fac parte dintre rezolvări.

Pentru articolul precedent dati click aici.

Reiau seria statisticilor extrase din anunturile postate pe Bestjobs. In acest articol vom discuta despre ce s-a intamplat in luna martie, crawlerul ruland pe data de 2 aprilie. Din diverse si varii motive, nu m-am putut ocupa pana astazi…

Iata pe scurt metodologia, pentru mintile iscoditoare care ma banuiesc ca scot cifrele din burta:

1. se extrag de pe site toate ofertele valabile la data rularii scriptului
2. se parseaza textul din paginile descarcare si se agrega datele precise gen angajator, locatie, numar de candidati. De notat ca pana la expirarea anuntului numarul de candidati va continua sa creasca. Cum pe noi ne intereseaza mai mult trendul, pornim de la premisa ca eroarea pe numarul mediu de candidati (pe care o estimez undeva la 10-15%, dar am de gand sa o si masor de cateva ori) se va compensa prin diferenta dintre rezultatele de la o luna la alta,
3. se numara toate cuvintele mai mari de 3 litere din diferite sectiuni ale articolelor. Cu ajutorul unui dictionar de sinonime ad-hoc, acestea se cumuleaza si se efectueaza un clasament din care voi retine primele 10-15, dupa “pohta” inimii mele. De aceasta data nu am mai scos cuvantul “experienta” el apare firesc primul in top. Am considerat ca este relevant ca si proportie fata de celelalte cerinte ale angajatorilor.

Cateva raspunsuri la comentariile de data trecuta si la ce am primit pe email. Da, am sa pun termenii in romana si voi pune cuvintele in engleza ca sinonime, desi “englezismele” sunt majoritare in anunturi. Da, o sa apara – candva – si un site dedicat cu rezultatele de la mai multi publisheri de joburi. Dar o sa fie intr-un context mai special si hush, hush – nu avem voie sa vorbim despre asta mai ales ca pana in iunie nu cred sa am timp sa ma ocup serios fiind prins cu altele. Remarcile privitoare la calitatea anunturilor si a candidatilor sunt corecte. Dar studiul meu este unul pur cantitativ: eu numar anunturi, candidati, cuvinte. Las judecatile de valoare oamenilor mai calificati, din domeniu.
Iar daca ati avut rabdare sa cititi pana aici:

Piata s-a mai racit un piculet in martie, cel mai vizibil este pe domeniul de Software/Tehnologii, unde scaderea numarului de joburi postate se reflecta in cresterea numarului mediu de candidati pe job. Ca si procentaj, la hardware sunt cu 15% mai putine joburi si cu 2% mai multi candidati pe job, iar la software avem 10% mai putine joburi si 14% (!) mai multi candidati pe job, in martie fata de februarie.

Cine sunt angajatorii cei mai “infometati”:

Foarte interesant, pe software Oracle are un apetit de nestavilit si mareste mult diferenta intre ei si locul 2. Informatia pe care o am cum ca Oracle au fost destul de loviti de campania de recrutare Monster pentru Praga este probabil reala. Doamnelor si domnilor de la HR Oracle, va rog din suflet sa angajati mai putini oameni ca-mi faceti graficul ilizibil Intrari noi in top: Intrarom (echipamente telecom si proiecte sw de profil, actionariat grec), Infineon (microelectronica, la fel ca si Freescale) si Euris. Cine este Euris ? Este o firma franceza, mica, de dezvoltare software pentru industria farma, care posteaza in disperare anunturi de angajare pe ASP.Net. Probabil duplicate. Este si asta o metoda de a intra in top.

Oracle trece pe locul 1 si la hardware, dubland aproape numarul de oferte fata de luna precedenta. Interesant. Flamingo iese din top, au reusit probabil sa-si angajeze oamenii din februarie, in schimb intra I-Play direct pe podium. Este o companie recent implantata in Romania care se ocupa de dezvoltarea de jocuri pentru telefoanele mobile. Dintr-un motiv care imi scapa, posturile lor au fost in martie postate la sectiunea hardware, iar acum in aprilie le revad la software. Doua cuvinte despre Microchip Technology. Ei sunt o firma americana (HQ in Arizona) axata pe informatica industriala, dezvolta produse bazate pe micro-controllere si vad ca sunt cotati pe NASDAQ unde se comporta binisor de la o vreme incoace. Romsoft apar de 2 ori, nu este o greseala de grafic, chiar sunt inregistrati de 2 ori in Bestjobs. N-am idee de ce.

M-am aventurat la un grafic similar pe aria de management, dar nu stiu sa-l interpretez deloc. Vad unul dintre big4 care are foame de manageri. Sistec SBSol apar din nou in top ca si la software, de ce numai ei stiu. Poate se indura un “insider” sa ne spuna doua-trei cuvinte in comentarii despre proiectele grandioase pentru care se recruteaza in disperare la Sistec.

Am ajuns la momentul mult asteptat de unicul cititor care a avut rabdare pana in acest punct al articolului. Felicitari, cititorule unic, cat pe-aci sa ma pierd si pe mine pe drum. Vrei sa afli care sunt cele mai cerute abilitati profesionale ? Ce vor angajatorii romani de la candidati pentru ca acestia sa corespunda posturilor vacante ? Ei bine:

Pe hardware, in mod ciudat dispare diploma din topul cerintelor, in schimb urca masiv “windows” care acum cumuleaza in lista de sinonime xp, vista si exchange. In acest tip de joburi e mai important sa stii “oracle” decat sa ai “permis” sau sa arati “disponibilitate”. E bine de stiut. Next, software:

Si in aprilie, daca stii SQL, Java, engleza, ai notiuni de programare web, ai mirosit un Oracle si posezi nitica experienta esti boier in zona de Software. Aferim !

Cele mai dorite joburi dintre cele active la inceputul lunii aprilie sunt:

• la sectiunea Management peste 300 de candidati au dorit sa devina nu ostasi in armata sparta, ci directori de magazin Selgros respectiv team manageri la o firma nedeclarata unde studiile superioare nu sunt o cerinta obligatorie.
• la Hardware 237 de candidati erau interesati sa devina operator PC.
• din cei care au aplicat la Software nu mai putin de 310 candidati isi doresc sa devina operator calculator.

Sincer vorbind, cred ca ar trebui o sectiune speciala pentru joburile de tip “operator” care nu au de ce sa se califice la sectiuni precum IT Hardware si IT Software. Nu mai pomenesc de relevanta mediei de candidati/anunt pe aceste sectiuni in conditiile in care asemenea posturi aduna sute de CV-uri de postulanti.

Ati remarcat desigur lipsa statisticilor geografice din studiul meu, deoarece acestea apar in Bestjobs Index. “Placintile” ar arata la fel de frumos ca la mine daca ar folosi si ei o versiune mai recenta de Excel. Detalii, detalii …

Mi-a atras atentia un amic (Costin) asupra unui anunt de angajare pe Bestjobs intitulat “Greuceanu 2.0″:

Haios anunt, dar de ce “nedeclarat” ? Si cand ii angajati si pe Fat Frumos si Praslea cel Voinic ? Cate Cosanzene aveti in schema ?

Ideea acestui articolas mi-a venit cu ceva vreme in urma, cand scriind un comentariu pe blogul lui Dragos Novac, Radu Ionescu intervine in discutie si incepe argumentul cu “asta e vorba de programator”. Initial m-am bucurat, am crezut sincer ca Radu imi dadea dreptate – insa m-am lamurit repede ca de fapt sensul atribuit de el era “programator=pafarist”. Cel putin, in acea discutie. Retineti nu “Spinei nu stie” ci “programatorii nu stiu”. Acest mic frecus intre o parte dintre “oamenii de IT” si o parte dintre “oamenii de business” – in care fiecare grup considera celalalt grup drept incompetent – nu este deloc nou pentru mine.

Am asistat la acest gen de remarci/dat ochii peste cap/aluzii de nenumarate ori; “ostilitatile” se desfasoara la o scara mai mare sau mai mica in majoritatea firmelor care au un departament de IT (adica, pe scurt, majoritatea firmelor cat de cat rasarite). Lucrurile s-ar putea rezuma cam asa:

“Oamenii de business” ii considera pe “oamenii de IT” niste inadaptati supra-platiti cartitori si aroganti, inapti sa lege doua vorbe, gata oricand sa ucida orice idee buna cu sange rece, perfectionisti, consumand enorm de mult timp cu analize inutile, dar mai ales incapabili sa dea pe loc o estimare precisa a unui task simplu si ulterior sa se tina de acea estimare.

“Oamenii de IT” ii vad pe “oamenii de business” ca pe niste indivizi superficiali, care se entuziasmeaza la cele mai nefundamentate idei, petrecandu-si timpul in vorbarie sterila, inapti sa efectueze o analiza serioasa a unei probleme, dar mai ales incapabili sa inteleaga ca dezvoltarea de software este mai complicata decat descarcatul unui vagon de caramizi, deci nu se poate estima dupa ureche.

In mod evident, nu pot sa fiu de acord cu nici una dintre opinii deoarece, ca majoritatea consultantilor IT, port alternativ cate una dintre cele 2 palarii (IT si management, mai precis). Cu toate acestea, trebuie sa remarc existenta unui sambure de adevar de la care de fapt porneste intreaga tarasenie. Nu are desigur legatura cu domeniile in care lucreaza acesti oameni, ci cu genul de personalitate atrasa de catre un tip de job sau altul. In general, trasaturile psihice ale cuiva atras de IT sunt radical diferite de cele ale unui om care se simte in largul lui in domeniul (sa zicem) marketing.

In natura diferenta naste indeobste tensiuni, era firesc ca si in cazul oamenilor sa se intample la fel. Factori atenuatori exista, am constatat ca problemele dispar – in mod paradoxal – fie daca firma este foarte mica, fie daca firma este foarte mare. Pentru firmele “de apartament” este destul de clar, e cam ca intr-o familie, toata lumea face cate putin din orice, prioritatile sunt clare pentru toti, iar comunicarea eficienta si fara prejudecati este mai degraba o chestiune de supravietuire. In firmele mari diferentele sunt “intarcuite”: se intampla ca oameni ce muncesc ani de zile in departamente diferite ale aceleiasi firme sa nu schimbe nici macar o vorba intre ei. Secretul “netezirii” asperitatilor din comunicare in firmele mari sunt cei din middle management. Ei trebuie sa-si adapteze – voit sau din intuitie – forma mesajului in functie de cel caruia mesajul ii este destinat. Ei joaca de multe ori rolul tampoanelor dintre vagoane. Un rol ingrat, e drept, din cauza caruia multi sunt considerati duplicitari de catre subalterni si deseori chiar de catre manageri din nivelul imediat superior. O tema interesanta de discutat, poate alta data…

Sa revenim la firmele de dimensiuni mici-medii, undeva intre cateva zeci si cateva sute de angajati. Acestea constituie la ora actuala din cate stiu eu “grosul” angajatorilor in domeniul privat, in Romania. Proiectele sunt maricele, strategia – de multe ori – nu foarte clara si nu foarte cunoscuta. Angajatii din aceste firme au zona lor limitata de responsabilitate dar nu atat de limitata incat X sa nu stie ca Y conduce echipa care este in intarziere cu o anumita implementare sau Z sa nu stie ca W a castigat licitatia promitand functionalitati nerealiste ale produsului in urmatoarea versiune. Dupa care X, Y, Z si W arunca remarci negativiste si isi dau discret cu bombeul in rotula pe la team building-uri. In episodul viitor, vom vedea de ce anume se intampla acest lucru si cam ce ar fi de facut ca sa “restauram armonia”. Sau, macar, sa incercam s-o restauram …

[Va urma]

Citesc un foarte interesant articol din EVZ despre cum castiga incepatorii in IT 600 de euro. Pe luna, am uitat sa precizez. Articolul vorbeste despre o fantomatica “analiza lunara” lansata alaltaieri de Neogen. Pai da, era momentul sa-si dea si ei obolul, ca se apucase un nemernic de blogger (sic!) sa le faca statistici in locul lor. Poate in felul acesta scap si eu de articolul promis pentru aprilie. Doar ca, bata-i sa-i bata, nu reusesc sa gasesc aceasta minunata analiza nici pe site-ul Neogen, nici pe Bestjobs, nici pe blogul Bestjobs care by the way este mort cu gratie in aceasta frumoasa dimineata de martie.

Revenim la articolul cu pricina, care este mai suculent decat limita legala de suculenta in presa mioritica. Citandu-l pe Calin Fusu de la Neogen, autoarea Eugenia Mihalcea lanseaza senin bombita: un incepator in IT este platit cu 600 EUR lunar. Banuiesc, net ?!? Chiar si pe planeta Bucuresti, unde salariile si costul vietii sunt altele decat in provincie, afirmatia este cel putin hazardata. Nu numai ca nu am vazut vreodata in cariera mea o angajare de incepator la o asemenea suma, dar sunt foarte rare cazurile in care pretentiile salariale emise de un incepator sa se apropie de aceasta valoare. Ah, daca denumim “incepator” un om care a lucrat full-time 2-3 ani in timpul facultatii si este proaspat absolvent, atunci da – mai ales daca omul este valoros – avem ce discuta.

Explicatia. Un site de joburi va supra-estima mereu salariile de pe piata, ca sa motiveze candidatii sa mai caute una-alta. Nu de alta dar cu cat candidatii sunt mai mobili si mai “nelinistiti”, cu atat site-urile de acest gen prospera. E cu dublu tais: una ca satisfac anunturile puse de clienti, a doua ca plecarile realimenteaza fluxul de anunturi platite. In concluzie, cand dl. Fusu mai lanseaza cate o cifra salariala prea interesanta, ar fi bine sa o priviti cu un pic de scepticism.

In comentariile la articol este destul de mult gunoi, dar am gasit totusi un text scris in mod evident de un om din industrie care stie despre ce este vorba si care explica de ce un IT-ist poate sa fie “mai egal” decat alt IT-ist.

Din 2001 am avut printre atributiile mele si selectia de personal pentru echipele IT ale clientilor. In aceasta postura am vazut pana acum in jur de 300 de candidati, majoritatea pre-selectati de cei de la resurse umane, aplicand pe diferite posturi: programatori, team leaderi, sefi de proiect ba chiar si ingineri de suport sau administratori de retele. Cu timpul, am inceput sa discern anumite modele negative de comportament despre care se discuta destul de rar pe site-urile sau forumurile de profil, dar care sunt reale si destul de grave. Ma refer in special la domeniul IT, pe care il cunosc foarte bine. Iata cateva dintre aceste probleme, redate direct si cu sinceritate. Sper sa nu ranesc susceptibilitatea vreunuia dintre cei care citesc acest material.

1. Articolele care descriu tinuta de prezentare la un interviu noteaza in fuga: “candidatul trebuie sa fie curat”. Cam un candidat din zece ori nu cunoaste acest sfat, ori are o interpretare absolut originala. Simt asadar nevoia sa detaliez. Notiunea de “curat” implica un dus facut in dimineata acelei zile, cu (da, trebuie precizat !) sapunul sau un gel de dus, si parul spalat intr-un interval anterior de maxim cateva zile. Notiunea de “curat” exclude un pulover sau/si o camasa purtate sistematic vreme de (zic la intamplare) o luna. Exclude si perechea de pantofi sport folositi zilnic vreme de mai multe sezoane, care au devenit un teren de cultura propice bacteriilor atat aerobe cat si anaerobe. Notiunea de “curat” implica utilizarea cotidiana a unui deodorant, dar suficient de discret incat sa nu ma loveasca atunci cand candidatul se foieste pe scaun la o intrebare dificila. Sunt lucruri simple, elementare, pe care ma astept ca un om care cere senin 30 de milioane salariu net sa le cunoasca si sa le practice.

Exista evident circumstante atenuante atunci cand ne aflam la sfarsitul unei zile calduroase, in care candidatul a muncit prin cine stie ce birou stil sauna. Dar, daca este dimineata si eu trebuie sa deschid geamul larg si sa inspir cu nesat aerul poluat al Bucurestiului dupa ce personajul a parasit biroul, CV-ul va zbura si el pe acelasi geam sub forma de ghemotoc. De fapt, exagerez, CV-ul se va intoarce la resursele umane cu o recomandare negativa, ceva de genul “nu are competenta necesara postului”. Chiar daca el/ea este un profesionist fantastic, aproape genial, si doreste sa lucreze gratuit. Dar, din motive legale nu pot sa sa scriu “candidatul mi-a imputit biroul”.

2. Aproape trei sferturi dintre candidati, cu predilectie cei cu experienta mai redusa, “infloresc” CV-ul. Acest obicei se datoreaza si sfaturilor propagate de diverse publicatii de HR, care sustin ca “este bine” sa treci in CV absolut toate tehnologiile cu care ai venit in contact, pentru ca prima etapa de filtrare se face prin scanarea anumitor cuvinte cheie. Confirm povestea cu scanarea, dar imi exprim dubiul cu privire la utilitatea umflarii inutile a listei de skill-uri. Ma rog, asta ar fi o metoda relativ benigna de a mai “intari” CV-ul, dar ce ne facem cand candidatul isi aroga atributii pe care nu le-a avut niciodata ori trece in lista la rubrica “avansat” tehnologii cu care s-a intalnit vag la un seminar din facultate, acum niste anisori ? Bunaoara, am parcurs recent CV-ul unui om care a lucrat in echipa mea la o firma unde am fost angajat cu mai multi ani in urma, de unde reiesea in mod oarecum comic ca de fapt el a fost project managerul pe tot ce am dezvoltat noi atunci. Alt exemplu, la un interviu de Java descopar un candidat “super-bazat” in Python (pe hartie): spre surprinderea lui il intreb daca poate sa-mi spuna ceva despre multithreading-ul din Python si se uita la mine de parca mi-ar fi crescut brusc coarne. Evident, am descoperit ca nu stia o boaba.

O sa spuneti, ok si ce daca mai infloreste omul un pic si tu il prinzi ? E normal, asa fac toti. Ma rog, eu nu am procedat asa vreodata, dar poate ca sunt mai ciudatel de felul meu. Argumentul decisiv este insa altul. Un candidat prins cu ocaua mica isi pune automat sub semnul intrebarii TOT ce scrie in CV si ce afirma, incluzand nivelul salarial curent sau motivul pentru care paraseste angajatorul actual. Astfel, el se pozitioneaza foarte prost in “cursa” pentru ocuparea postului isi si va afecta (in rau) ofertarea care i se va face daca este de fapt un candidat valoros.

3. Cam unul din cinci candidati sustine ca este platit partial “la negru”. Interesant este ca nici unul nu-si pune problema macar o secunda care este valoarea lui reala pe piata. Formula cu care sunt confruntat este ceva de genul “as vrea intreg salariul actual pe cartea de munca pentru ca vreau un credit pentru locuinta, plus macar 15%”. Un calcul simplu ne arata ca noul angajator ar trebui sa cheltuiasca de fapt cu minim 50-60% mai mult decat vechiul angajator, ca sa acopere diferenta de taxe si impozite. Din pacate si probabil din acest motiv, majoritatea celor aflati in aceasta situatie vin cu pretentii salariale care depasesc bugetele. Am o solutie pentru acesti domni. In momentul in care ai acceptat un salariu predominant “la negru”, te-ai “debransat” cumva de pe piata muncii. Daca vrei sa “reintri” (accesul la credite fiind doar unul dintre motive) este important sa cercetezi care sunt salariile reale care se practica pe aceasta piata. Asta, daca vrei sa ai vreo sansa de a emite pretentii rezonabile. In anumite cazuri, chiar simpla “legalizare” a salariului poate constitui o marire foarte consistenta.

Ok, m-am descarcat. Nu mi-o luati in nume de rau, dupa cateva saptamani de interviuri aproape zilnice anumite comportamente repetitive incep sa devina de-a dreptul enervante. Spre norocul meu, am reusit sa gasesc oamenii potriviti pentru toate posturile vacante, asa ca ma voi putea concentra spre lucruri mai importante, cum ar fi lucrul efectiv pe proiecte in loc de interviuri. In fine !